luni, 11 aprilie 2016

FRENEZIA PRIMĂVERII



 Ne-a amânat, ce amăgire,
 Cu scâncet repetat de ploi,
 Înmugurind vlăstări, iubire,
 De viorele-n rochii noi.

 Dar a venit, ce primăvară,
 Albastră-i zarea, de azur,
 Ca ochii limpezi de fecioară,
 Ce risipesc magii de nur.
 
 Petale doldora de lacrimi
 Tresaltă-n adieri de nai,
 De verde crud și soare lacomi 
 Fluturi coboară lin din rai.
 
 Pe treapta zilelor avare
 Miresme-adulmec, dulci minuni,
 Vrăjiți de trilul din cuibare
 Se-nclină maci în rugăciuni.
 
 Atâtea pete de culoare
 S-au răzvrătit, ce frenezie,
 Mlădițe logodite-n soare
 Se-alintă-n lan de bucurie.
 
 Fiorul dragostei dintâi
 Icoana visului sfințește,
 Râd îngerii sub căpătâi
 În car de stele ne răpește.

 Trec grații albe peste ape,
 Împărații de iasomie
 Îmbobocesc suav sub pleoape,
 Surâsul lor, ți-l dărui ție.
 
 E clipa jar. Înlăcrimat,              
 Ochii-mi săruți, de dor încins,
 Altar în suflet mi-ai pictat
 Din flori de gând, ce s-a aprins.
 
 Mi te respir, ești laitmotiv,
 Iubirea mea de-o veșnicie
 Și ne iubim definitiv 
 Pașii perechi stau mărturie.