sâmbătă, 31 decembrie 2016

URARE DE AN NOU



 Să te-ocrotească Dumnezeu
 În orice zi, mereu, mereu,
 Să-ți ningă veșnic cu iubire,
 Să ai în suflet veselie!  
 Din viață fă o sărbătoare, 
 Să-nmugurești precum o floare
 Și să iubești ce-i sfânt, curat,
 Să fii un sol adevărat! 
 Fiece clipă să îți fie 
 Motiv de vis și bucurie, 
 Să fii iubit și să iubești 
 Și dragostea s-o prețuiești, 
 Să-nmiresmezi tot ce atingi
 Și prin iubire să învingi!
 Fii plin de pace, bunătate,
 Răbdare, cinste și dreptate,
 Milos, smerit și răbdător,
 Bogat în jertfe, roditor!
 În faptă, gând, evlavios,
 Cinstește-L pe Isus Cristos!
 Nădejdea și credința vie
 Să-ți fie far și mărturie,
 Mult har să ai și-n an ce vine
 Să auzim numai de bine!
 Parfum de cer și mir divin
 Să-ți toarne Dumnezeu din plin,
 Vise-mplinite, sănătate,
 Mulți ani și-n toate plinătate!  

vineri, 16 decembrie 2016

PLECAT DINTRE FILE






 Mă colindă-n amurg când frigul împarte 
 Lacrimi de nard peste albul prea greu,
 Înhamă un cal rătăcit în vreo carte,
 Poteci fă-ți din gând spre sufletul meu!
 
 Potcoave nu-i pune, destulă e neaua, 
 Iar schijele gheții-s, ostile, străine,
 Dezbracă-l de chiciuri, acoperă-i șeaua
 Cu pledul iubirii. Pornește spre mine! 
 
 Plecat dintre file, să-ți apere visul  
 De ceața-ndoielii,-n solstiții târzii,            
 Infruntă zăpezi, ți-alină apusul,
 Supus te-nsoțește, în prag să îmi vii.
 
 Bezmetic se-ntinde regatul de frig, 
 Dorm stele ciobite-n dantele curate,   
 Adâncă e taina cu care ne-ating
 Aripi de înger prin geam strecurate.
 
 Din deget pocnesc zurgălăii în brad,  
 În rugul candorii, fericită că-mi ești,
 Colindu-ți ascult, în lacrimi ce ard,
 Se-ntoarce căluțul cu sănii-n povești. 

luni, 12 decembrie 2016

SE STING TRISTEȚI



 Se-aud în zare zurgălăi de ger,
 O candelă se-aprinde-n casa joasă,
 Clipește-n geamul mic un ochi de cer
 Îmbujorați stau doi copii la masă.
 
 Prin ochelarii șubrezi, prinși cu sfoară,
 Cu gândul dus, bunica îi privește,
 În rugăciune, ziua-i mai ușoară,
 Căci dragostea nicicând nu obosește.
 
 Surâsul lor înseamnă fericire,
 O poartă către cer, mereu deschisă,
 Când anii scriu răvaș de despărțire
 Pe tâmpla clipei tot mai scurtă, ninsă.
 
 Ce singură ar fi-n acest Crăciun
 În așteptări pe care numai ea le știe,   
 De n-ar fi ei să-i cânte în ajun,
 Divin colind cu glasuri de magie. 
 
 În dosul multor porți nimeni nu plânge  
 Că s-au mutat pe rând în lumi de piatră, 
 Cu fiece-amânare viața curge, 
 Se sting tristeți ca lemnele în vatră.
 
 Vin zvonuri de ninsori în agonie, 
 Satu-i bătrân, cu oameni mai deloc, 
 Omătul țipă-n răni de nostalgie
 Și-n suflete ard vifore de foc.
 
 Se îmbulzesc ecouri de vecernii,
 Iar Dumnezeu le pare c-a zâmbit,
 Lacrimi mustesc în crivețele iernii
 Uitați de toți, doar El a mai venit.     

luni, 5 decembrie 2016

CHIRIAŞII CLIPEI





 Știu, nu mă pot opune să dormi conspirativ
 Cu un tain de vise clădite din nisip,        
 Nici să-nserezi pe aripi de-nchipuiri, naiv, 
 Ținându-te de mână cu umbre fără chip. 
 
 Nerostul să-l crezi rost în nopți de dor nebune
 Și creionând pe geam imperii de lavandă,
 Cu stele să timbrezi înscrisuri de tăciune, 
 Într-un sevraj de-arome cu îngeri de zăpadă.
 
 Captiv într-o epavă a orei insomniace 
 Te mint fete morgane cu umeri de lucernă,                     
 Că fluturi răstigniți, încă respiră-n ace,
 Deși aripi în zdrențe s-au stins în alb de pernă.
 
 Cât de-nsetat să fii de-ncerci cu-n ciob de lună, 
 Să scoți dintr-o fântână suspin de crisalidă?
 Cu trup din vânt cioplit, fragile, se adună,               
 Neînțelesuri stranii-n veșminte de obidă.
 
 Oglinzi mistuitoare se sparg în zori de cretă,           
 Când florile de-omăt cern lacrimi de eres,           
 Adorm chiriașii clipei, iluzia se repetă,
 În schimnicia nopții, când îngeri vise țes.