sâmbătă, 19 septembrie 2015

NIMICURI DE TOAMNĂ





 Toamnă, porți în buzunare
 Nostalgii strânse-n culori, 
 Cerni parfum peste răzoare
 Dar de ce-nvrajbești și nori?
 
 Te incrunți, devii posacă,
 Zdrentuiești copaci și frunze, 
 Pui veșmânt de promoroacă,
 Picuri must dulceag pe buze.
 
 Capricioasă și cu toane
 Scuturi lacrimi mari de ploi,
 Peste soare tragi obloane,
 Alungi păsări din zăvoi.

 Galopezi când în tăcere,
 Când  în herghelii de dor,
 Aprinzi gânduri efemere,
 Cearcăne pui clipelor.
 
 Îmbraci pomii-n sărbătoare,
 Visele în crinoline,
 Roadelor le dai savoare,
 Ne alinți cu violine.
 
 Răpești stele, încingi vetre,
 Îngropi șoapte în cenușă,
 Speli de zgură ochi și pietre,
 Răstorni saci cu flori la ușă.

 Toamnă, cât vom sta-mpreună
 Pune jar pe scări de vreme,
 Stins ecou din zări adună,
 La troițe să mă cheme! 

 Iar de aripa în geamuri
 Va fi doar o amăgire,
 Voi așterne-n cuib de fumuri
 Rest rămas din amintire.