marți, 15 septembrie 2015

DESFRUNZIRI





 Toamna amăruie frunzele-și răsfață,
 Spicele se scăldă-n soare pan’la brâu,
 Păsări zgomotoase peste munți se-nalță,
 Sălciile sărută pietrele de râu. 
 
 Scămoșați de vânturi, norii chicotesc,
 Daliile-n ghirlande grațios se-nclină,
 Cu penel de foc pictori zugrăvesc
 Coame de păduri, creste de colină. 

 Galben anotimp, ce ai vrea în schimb,
 Ochii de cicoare să nu-i frângi de ploi,
 Raiului din vară să-i păstrezi un nimb,
 Cântecul de fluturi să-l împarți la doi?
 
 Când pe suflet cețuri pune-vor zăvoare 
 Îndulcește clipa cu un vreasc de stele,
 Cu rubin de maci cerne câte-o boare, 
 Leagă-n noduri bruma restului de iele!
 
 Iar dacă va fi să ne ținem minte
 Și-uneori în gând poate ne-om atinge,
 Gust-apropierea spusă-n necuvinte,
 Până când uitarea peste noi va ninge.