luni, 1 iunie 2015

BOSUMFLICI





 N-am chef să zâmbesc defel,
 M-a trezit un brotăcel
 Și-o armată de furnici,
 Ce-au dansat pe-un biet arici.
 
 Într-atât l-au gâdilat,
 Că s-a pus pe strănutat.
 Forfota s-a întețit,
 S-au pornit pe ciripit,
 
 Rândunici și-un pițigoi,
 Ce de zarvă, tărăboi,
 Câinii latră prin vecini,
 Alergând după găini.
 
 Papuceii nu-i mai am,
 I-a furat Mițu pe geam.
 Ochișori iar am închis,
 Când colo, pe-acoperiș
 
 Croncăne o cioară neagră,
 Acum chiar că nu-i de șagă,
 Cum să nu fiu supărată,
 Morcovită, bosumflată?
 
 M-am dus să-mi spăl obrăjorii,
 Mâinile și dințișorii,
 Pe năsuc cât o alună
 Roșie sunt ca o căpșună.
 
 Nasul nu mi s-a-nroșit
 Fiindcă mint, vă spun cinstit,
 Un țânțar needucat,
 Fără milă m-a pișcat.
  
 Țin buzițele cireașă,
 Astăzi de nimic nu-mi pasă,
 Nici copii nu-i salut,
 Nici pe buna n-o ascult,
 
 Poezioare n-am să spun
 Și nu vreau nici mic dejun,
 Iar la gradi nu mă duc,
 Am să stau singură cuc.
 
 Nu mă-ncalț, nu mă îmbrac,
 Nici codițe n-am să-mi fac.
 Fâs, fâs pași... e cățelușa
 Sau mama cu nuielușa?