Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

miercuri, 20 mai 2015

ZORIȚI DE VIAȚĂ




 E forfotă și zarvă pe străzi aglomerate,
 Abia dacă se-aud vecerniile în strană,
 Preocupați de sine, cu inimi cenzurate,
 Pestrițe furnicare se-ntrec în mare goană.

 Sunt orbi și surzi, trăiesc, zoriți parcă de viață,
 Privesc cum umbre-aleargă pe ziduri scorojite, 
 Oameni sărmani și singuri cerșesc stropi de speranță,
 Dar cine să îi vadă în veac de măști rânjite.
 
 Nu-i timp de gingășii și nici de brațe-ntinse,
 Suspine sunt destule și zilnic se-nmulțesc,
 Cu toții au probleme și vise neatinse,
 Nu pot schimba destine și-oricum se cam grăbesc.
  
 Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism,
 Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți,
 Înstrăinați de semeni, robiți de egoism,
 Firimituri de stele degustă plictisiți.
 
 Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, 
 Cu haine ponosite și fața chinuită,
 Hrănește turturele și-aproape surâzând,
 Le spune ceva-n șoaptă c-o voce răgușită.
 
 I se preling pe buze șirag de lacrimi mute,
 În ochii ei un înger bea rouă de lumină,
 Coboară Dumnezeu pe pleoape s-o sărute,
 Cât de săraci bogații și cât de plini de vină.