Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

sâmbătă, 18 aprilie 2015

MACI ALBI





 Ca fluturele orb, ce-orbecăie in zare,
 Vei plânge vinovat că n-ai crezut în vis
 Și nici în curcubeul, ce ți-a pictat pe mare,
 Gondole de tandrețe din anotimp nescris.
 
 Va răscoli-n april cu floarea timpurie
 Un dor nevinovat, rămas din rest de ieri,
 Petale-n ploi de măr, pe gene îți vor scrie, 
 Cu degete de rouă, în nopți de privegheri.  
 
 Pierdut între iluzii și-absențe amărui,
 Cu buzele rănite, ce ard de nesăruturi,
 Ai răstignit iubirea pe-o cruce-ntre statui,  
 Vânat de pașii umbrei, țeși fum la bal de fluturi.
 
 Fântâna a păstrat arome dulci de stele
 Și vise risipite  prin alte mângâieri,
 Obrajii șterși de sare, cu falduri din perdele,
 Ascund în riduri cântec de licurici stingheri.   
 
 Din când în când voi trece doar ochii să-ți ating,
 Să uiți de-nsingurarea din iglu de pelin,
 Pe lacrima-n eșarfă, maci albi poate-am să-ți ning
 Să-ți vindec dor bolnav, deșertul să-ți alin.