sâmbătă, 18 aprilie 2015

MACI ALBI





 Ca fluturele orb, ce-orbecăie in zare,
 Vei plânge vinovat că n-ai crezut în vis
 Și nici în curcubeul, ce ți-a pictat pe mare,
 Gondole de tandrețe din anotimp nescris.
 
 Va răscoli-n april cu floarea timpurie
 Un dor nevinovat, rămas din rest de ieri,
 Petale-n ploi de măr, pe gene îți vor scrie, 
 Cu degete de rouă, în nopți de privegheri.  
 
 Pierdut între iluzii și-absențe amărui,
 Cu buzele rănite, ce ard de nesăruturi,
 Ai răstignit iubirea pe-o cruce-ntre statui,  
 Vânat de pașii umbrei, țeși fum la bal de fluturi.
 
 Fântâna a păstrat arome dulci de stele
 Și vise risipite  prin alte mângâieri,
 Obrajii șterși de sare, cu falduri din perdele,
 Ascund în riduri cântec de licurici stingheri.   
 
 Din când în când voi trece doar ochii să-ți ating,
 Să uiți de-nsingurarea din iglu de pelin,
 Pe lacrima-n eșarfă, maci albi poate-am să-ți ning
 Să-ți vindec dor bolnav, deșertul să-ți alin.