vineri, 13 februarie 2015

E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ!





 Ascult cum clocotește viața
 În muguri de curând născuți,
 Renaște-n primăveri speranța
 Copacilor, ce-n ierni, desculți,
 
 Visau la ramuri de liliac, 
 Ce-nmiresmau cu gingășie
 Alei și case cu cerdac
 Și primeneau cu veselie,
 
 Pământ și cer, zbor de cocori,
 Cărări de viscol pustiite
 Sau îngropate de ninsori
 Sub tălpi de gheață troienite.
  
 Prin firul ierbii verde crud
 Răsar suavii ghiocei,
 Își scutură veșmântul ud
 Și lacrima din clopoței.
 
 Pe serpentinele de gând
 Aezi din vechile balade, 
 Își cheamă dorul fredonând
 Cu glas duios, în serenade.
 
 Se prind în horă viorele,  
 Narcise galbene, cochete,
 Înmiresmate albastrele
 Și în rochițe violete,
 
 Zambilele surâd senin, 
 Privind spre greieri tolăniți,
 Pe roz petale de mălin,             
 Clipind din gene fericiți.
 
 Salcâmi sărută stele-n noapte,
 Cad în extaz, mă minunez,
 Se-alintă fluturii în șoapte,
 E primăvară, nu visez!