joi, 24 decembrie 2015

DRAGOSTEA COLINDĂ

„Slava Lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”  Luca 2


.
 Ninge cu fulgi mari, dulce desfătare,
 Dumnezeu coboară, îngerii colindă,
 Oameni de zăpadă cresc în depărtare,
 Țurțuri spiralați licăresc la grindă.
 
 Mă cuprinde dorul de copilărie,
 Raiul îmi părea orice glastră ninsă,
 Stele-am strâns în suflet pentru veșnicie
 Și tivesc cu ele inimi, gânduri, vise.

 Cozonacii Bunei cu miresme fine, 
 Îndulciți cu-arome de surâs zglobiu
 Erau copți în vatra dragostei divine,
 Slavă aducându-i Celui veșnic viu.
 
 Retrăiesc mirajul clipei de-odinioară,
 Primele zăpezi, clinchetul angelic,
 Gustul de iubire, mâini de scortișoară,
 Tandră amintire din regat mirific.

 Brazii cu beteală, globuri, feerie,        
 Iz de mere coapte, cântul din Psaltire,
 Prunc născut în iesle, rod de pâine vie,     
 Toate  îmi vorbesc doar despre iubire.
 
 Sfânt e anotimpul nașterii celeste,
 Glorie pentru darul proorocit de sus,
 E belșug de har, dați la toți de veste,
 Dragostea colindă, s-a născut Isus!

sâmbătă, 12 decembrie 2015

NINGE CU MĂLINI




 Decembrie feeric, o iarnă că-n povești,
 Gravori din lumi astrale au desenat în glastră
 Un mozaic din gheață, bijuterii cerești,
 Răvaș de bucurie pentru iubirea noastră.
 
 Nechează cai sprințari și-n marea de ninsori 
 Torc caiere de ceață pendulele din burg,
 Miroase-a scorțișoară, a cetină, licori,
 Tu, cuibărit în mine, simt cum prin tine curg.
 
 Mă strângi ușor de mână. Se-aude în surdină
 Cum stele sidefate dansează în eter,          
 În păr lucesc cristale, spirale de verbină,
 Răscumpărăm eresuri din timpul efemer. 
 
 Se zbate în privire tot verdele din brad, 
 Ne trec îngerii pragul, prind visele contur, 
 Iubirea ne colindă-n miresmele de nard
 Și-n simfonii celeste toastăm în albul pur.
 
 Ce-aproape este raiul, surâde-n ochii mei,
 Coboară Dumnezeu s-aprindă-n noi lumini,
 La cină avem oaspeți, perechi de porumbei,
 Sărbătorește cerul. Vezi? Ninge cu mălini!  





                                          


vineri, 4 decembrie 2015

SEMN CĂ-I SĂRBĂTOARE





 Curg pe geamul clipei lacrimi de argint,
 Doruri necântate să-ți dezmierd aș vrea,
 Ți-am aprins în suflet vreascuri de alint,
 Se anunță viscol și potop de nea. 

 Mai săraci c-o toamnă, dar bogați în vise,
 Partea mea de rai ție-ți dăruiesc,
 Tu culege stele de pe cer desprinse,
 Bradul de Crăciun să-ți împodobesc.
 
 Ochi de felinare luminează blând,       
 Fluturii se-mbracă-n straie de mireasă,
 Îți respir culoarea fiecărui gând, 
 Nu știu să fi fost iarnă mai frumoasă.
 
 Frunze de omăt molcom cad pe umeri,
 Bate-n clopot luna, cerul s-a deschis,
 Minutar oprește, îngerii să-i numeri
 Din culcușul pleoapei, ce colindă-n iris.
 
 Mersul nostru-n doi, binecuvântare, 
 În magii de alb, tu-mi ești izbăvire,           
 Fulgii chicotesc, semn că-i sărbătoare,
 Ninge Dumnezeu, ninge cu iubire!