luni, 25 mai 2015

E MAI ȘI TE RESPIR





 Deși e luna mai și vremea capricioasă 
 În suflet curcubeul setos a prins contur,
 Parfum de vis adie, de ploaie nici că-mi pasă,
 Surâsuri colorate din tandri ochi îți fur.
 
 Stăm tâmplă lângă tâmplă la fel ca prima oară,
 Și depănăm povești privind printre obloane,
 Cum fluturi rătăcesc prin flori de crețișoară,
 Îngeri treziți de dor, coboară din icoane.
 
 Fuioare de cuvinte se despletesc de sensuri,
 Sorbim absintul magic cu-aromă de iubire,
 Pe un cearșaf de stele ne scrie luna versuri, 
 Se dezrobesc dorințe din ham de-mpotrivire.
 
 Petale de lumină se scaldă-n pleoapa apei,       
 Trifoiul ne-mpletește pe degete inele,
 Cai albi aleargă liberi pe serpentina clipei,
 Cu rouă ne sărută pe glezne viorele.
 
 În jocuri inocente, trăsuri de foc aleargă,      
 Se răzvrătesc luceferi, solstițiul e-n delir,
 Sub patrafirul lunii atingerea-ți mi-e-ntreagă,
 Plouă cu maci albaștri, e mai și te respir.  

miercuri, 20 mai 2015

ZORIȚI DE VIAȚĂ




 E forfotă și zarvă pe străzi aglomerate,
 Abia dacă se-aud vecerniile în strană,
 Preocupați de sine, cu inimi cenzurate,
 Pestrițe furnicare se-ntrec în mare goană.

 Sunt orbi și surzi, trăiesc, zoriți parcă de viață,
 Privesc cum umbre-aleargă pe ziduri scorojite, 
 Oameni sărmani și singuri cerșesc stropi de speranță,
 Dar cine să îi vadă în veac de măști rânjite.
 
 Nu-i timp de gingășii și nici de brațe-ntinse,
 Suspine sunt destule și zilnic se-nmulțesc,
 Cu toții au probleme și vise neatinse,
 Nu pot schimba destine și-oricum se cam grăbesc.
  
 Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism,
 Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți,
 Înstrăinați de semeni, robiți de egoism,
 Firimituri de stele degustă plictisiți.
 
 Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, 
 Cu haine ponosite și fața chinuită,
 Hrănește turturele și-aproape surâzând,
 Le spune ceva-n șoaptă c-o voce răgușită.
 
 I se preling pe buze șirag de lacrimi mute,
 În ochii ei un înger bea rouă de lumină,
 Coboară Dumnezeu pe pleoape s-o sărute,
 Cât de săraci bogații și cât de plini de vină.  




luni, 18 mai 2015

FLORI DE CER





 Cerul are uși deschise, 
 Eu îl caut pe Dumnezeu,
 Pe aripi de gând, ca-n vise,
 Mă înalț în zbor de zmeu.

 Am aflat că-i Împărat
 Și domnește-n slăvi senine,
 Stă pe-un tron adevărat,
 Are prieteni oști divine,

 Îngeri mii și serafimi.
 Casa Lui e un palat,
 Unde rugăciuni și psalmi
 Se rostesc neîncetat.
 
 Știu că are-o carte mare 
 Și-un condei cu care scrie,
 Cât de bun e fiecare,
 Dacă-i om de omenie.
 
 Bunicuța  îmi tot spune
 Că iubind pot fi bogat,
 Să mă-ntrec în fapte bune,
 Voi fi binecuvântat.
 
 Pot și eu să luminez,
 Chiar de nu sunt licurici,
 Pe cei triști să-mbrățișez,
 Ce-i dac-am mânuțe mici?
 
 Cred c-am dezlegat misterul,
 El stă-n inimi iubitoare,
 Dacă vrea, răstoarnă cerul,
 Cu steluțe la picioare.
 
 Din alaiul Lui ceresc
 Parte vreau să fac și eu,
 Să-L am prieten, să-L iubesc,
 Flori de cer să-mpart mereu. 

miercuri, 13 mai 2015

MICII COFETARI





 Voi fi astăzi cofetar, 
 Mi-am pus sorț și bonețica,
 Mama nici n-are habar
 Câte știu de la bunica.
 
 Sunt eu mică, mofturoasă,
 Nu-mi plac ciorbele, supica,
 Dar nu sunt o plângăcioasă,
 Doar că nu prea pap nimica.
 
 Nici pilaful nu îmi place,
 Iar cărnița este tare,
 Parcă stau pe mii de ace
 Când îmi dă mama mâncare.
 
 Eu vreau dulciuri, înghețată,
 Tort de fructe și plăcinte,
 Biscuiți cu ciocolată.
 Când primesc, mă fac cuminte,
 
 Câteva minute numai, 
 Până le degust, pe rând, 
 Dar mă-ndoap-apoi cu ceai,
 Nu știu ce are de gând.
 
 M-am rujat și parfumat,
 Când gătesc să fiu cochetă,
 Pe Ionică l-am chemat, 
 Și-a pus floare la beretă, 
 
 Nu putem să facem treabă,
 De nu suntem eleganți.
 Hai, că uite-n mare grabă
 Nu v-am spus că suntem frați.
 
 Gata și cu vorbăria,
 Cern făină cât clipești,
 Albă e bucătăria,
 Ninge ca și în povești.
 
 Ouă multe pun, să fie,
 Zahăr, fructe confiate,
 Fac cu lingura magie
 Și mâncăm pe saturate:
 
 Nuci, rahat, stafide, frișcă,
 Îndesăm și-n buzunare,
 Gura parcă-i o morișcă.
 Nică nu are răbdare,
 
 Dă din mâini, răstoarnă vasul, 
 Parcă-i o fantomă vie,
 Chicotim, ne-apucă râsul.
 Când colo, o pălărie
 
 Se ivește-n pragul ușii,
 Tata-și pune mâna-n cap,
 Obrăjorii-i sunt cam roșii, 
 Vine mama. Sper să scap…

marți, 12 mai 2015

SURPRIZE





 Astăzi nu fac ghidușii
 Că sunt tare ocupată,
 N-am timp nici de jucării, 
 Nici de cretă colorată.
 
 Voi picta cu acuarele,
 Nu pe ușă, nici pe hol,
 Că am dat de mici belele
 Când am astupat un gol
 
 Cu puțină plastilină
 Și-am mai pus cu degețelul,
 Cu ruj roșu o bulină.
 S-a cam supărat bunelul.
 
 Nu vreau ceartă sau necaz,
 Mă pictez puțin pe piele,
 Mă fac roșie-n obraz
 Și cu verde-mi fac inele,
 
 Părul mi-l vopsesc oranj,
 Ca și Barbie vreau să fiu,
 Pe bluziță pun un franj
 Cu albastru. Vezi că știu?
 
 Fac o floricică mamei
 Pe covor, vai ce frumos!
 Colorez și șlapii tatei, 
 Va fi tare bucuros.
 
 Fac surprize, mă grăbesc, 
 Nu e nicio  supărare,
 Stau cu voi și povestesc,
 Când mă joc șotron la soare. 

luni, 11 mai 2015

SURÂD ÎNGERI



 Mă dezmierzi cu petale de cer,
 Confeti din aștri îmi scuturi,
 Smaralde îmi prinzi în colier, 
 Mi-e trupul clepsidră de fluturi.
 
 Cu straie regale mă-mbraci,
 Poeme-ți sunt scrise-n privire,
 Stârnesti cu-n sărut foc de maci,   
 Strecori în suflet safire.
 
 Ești rai și alint și răspuns,
 În toate și-n tot curcubeu,
 Nicicând, niciodată-ndeajuns,
 Jumătăți din întreg, tu și eu.        

 Când stele perechi ne privesc,
 În somn și-n ecou de cuvinte,
 Pe jar, în culori te trăiesc,
 Cu arderi ’napoi și ’nainte.

 Miraj pe o rază stelară
 Pictezi cu văpăi pentru doi,
 Cu tine securea amară
 N-o simt când declară război.
 
 Sunt ca un liliac înflorit,
 Din vis mi-ai nuntit un festin,    
 Un înger pe veci ne-a-ntregit,
 Surâd îngeri vii.Mi-ești destin.    

joi, 7 mai 2015

GREIERELE ÎNDRĂGOSTIT



 Auzi și tu clipit de gene? E-un greier mic și jucăuș, 
 Îndrăgostit de-o buburuză, deznoadă doruri pe-un arcuș.
 A vrut să-i scrie o scrisoare cu picioruș muiat în tuș, 
 Dar dacă se pierdea pe drum sau o fura vreun spiriduș?

 Așa că s-a-mbrăcat pastel, în frac de iris violet 
 Și-a luat vacanță-ntreagă vară, timp să-i ajungă berechet, 
 Să-nalțe zmeie de magie și să străbată zeci de leghe,
 Să-mpartă anotimp la doi c-o dragoste fără pereche.
 
 A mai chemat un licurici, maestru-n tainele iubirii,
 Să-l lumineze la răscruci înspre grădina fericirii. 
 Că-i trubadur prea bine știți, zburdalnic și cu capu-n nori,
 Ades se pierde prin frunziș, visând la stele în culori.
 
 Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie, 
 Răsfață corzile viorii fiind secondat de-o păpădie.
 Cu ochi zglobii ca două perle și zâmbet de polen fardat,
 Sărut-aripa buburuzei și-oftează scurt și vinovat.
 
 Înduioșată mămăruța, respiră clipa de tandrețe,
 Sub pleoape-i joacă bobi de rouă, emoționată-i dă binețe,
 Aripi deschide-n evantai și grațios se-nalță-n zbor, 
 Rămân doar stele-n cuib de suflet și-un cântec îndoliat de dor.

sâmbătă, 2 mai 2015

PRIVESC SPRE CER

 Nu sunt un om perfect și nimeni nu cred că este, dar trăiesc în așa fel încât să-mi păstrez deminitatea și să îl onorez pe Dumnezeu. Încă mai cred că doar iubirea poate acoperi orice  neajuns.


 Mă simt de parc-aș fi în aula unui teatru de revistă,
 În care se prezintă gala minciunii-n rochie de artistă. 
 Mercantilismul e-o corvoadă pentru acel ce nu-i făcut 
 Să poarte măști pentru a vinde oricât, orice, contrafăcut.
 
 De n-au o față doar a lor, își pun o mască, să dea bine,
 Sub ea sunt oameni slabi și goi, cu vise de-mprumut, străine,
 Iar dincolo de-atâtea măști, nici nu mai știi cine se-ascunde, 
 De ți-e prieten sau dușman, când pe sub piele îți pătrunde. 
 
 Mi-am pus o vreme ochelari, nu de vedere, nici de soare,
 Ci cu lentile roz, de cal, să-i vad umani pe fiecare.   
 Nu știu să fi cerut ceva, cuiva, în schimbul prieteniei,
 Dar am plătit cu răni și-ocară mâna întins-a omeniei.
 
 Azi nu mă miră mai nimic, nici necredința, nici trădarea,
 Te-obișnuiești cu-amărăciunea. Mă macină doar nepăsarea,
 Indiferența la iubire și sufletele-ngenuncheate,
 Disprețul ieftinilor măști, mizera lor dualitate.
 
 Curând vom ridica-ntre noi adevărate cazemate,
 Să ne-apărăm de tot ce doare și de imensa falsitate.
 Să fie-aceasta rezolvarea, ca nimeni să nu-ți poată frânge,
 Aripile în zbor lumesc? Privesc spre cer. Isus iar plânge!