joi, 24 decembrie 2015

DRAGOSTEA COLINDĂ

„Slava Lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”  Luca 2


.
 Ninge cu fulgi mari, dulce desfătare,
 Dumnezeu coboară, îngerii colindă,
 Oameni de zăpadă cresc în depărtare,
 Țurțuri spiralați licăresc la grindă.
 
 Mă cuprinde dorul de copilărie,
 Raiul îmi părea orice glastră ninsă,
 Stele-am strâns în suflet pentru veșnicie
 Și tivesc cu ele inimi, gânduri, vise.

 Cozonacii Bunei cu miresme fine, 
 Îndulciți cu-arome de surâs zglobiu
 Erau copți în vatra dragostei divine,
 Slavă aducându-i Celui veșnic viu.
 
 Retrăiesc mirajul clipei de-odinioară,
 Primele zăpezi, clinchetul angelic,
 Gustul de iubire, mâini de scortișoară,
 Tandră amintire din regat mirific.

 Brazii cu beteală, globuri, feerie,        
 Iz de mere coapte, cântul din Psaltire,
 Prunc născut în iesle, rod de pâine vie,     
 Toate  îmi vorbesc doar despre iubire.
 
 Sfânt e anotimpul nașterii celeste,
 Glorie pentru darul proorocit de sus,
 E belșug de har, dați la toți de veste,
 Dragostea colindă, s-a născut Isus!

sâmbătă, 12 decembrie 2015

NINGE CU MĂLINI




 Decembrie feeric, o iarnă că-n povești,
 Gravori din lumi astrale au desenat în glastră
 Un mozaic din gheață, bijuterii cerești,
 Răvaș de bucurie pentru iubirea noastră.
 
 Nechează cai sprințari și-n marea de ninsori 
 Torc caiere de ceață pendulele din burg,
 Miroase-a scorțișoară, a cetină, licori,
 Tu, cuibărit în mine, simt cum prin tine curg.
 
 Mă strângi ușor de mână. Se-aude în surdină
 Cum stele sidefate dansează în eter,          
 În păr lucesc cristale, spirale de verbină,
 Răscumpărăm eresuri din timpul efemer. 
 
 Se zbate în privire tot verdele din brad, 
 Ne trec îngerii pragul, prind visele contur, 
 Iubirea ne colindă-n miresmele de nard
 Și-n simfonii celeste toastăm în albul pur.
 
 Ce-aproape este raiul, surâde-n ochii mei,
 Coboară Dumnezeu s-aprindă-n noi lumini,
 La cină avem oaspeți, perechi de porumbei,
 Sărbătorește cerul. Vezi? Ninge cu mălini!  





                                          


vineri, 4 decembrie 2015

SEMN CĂ-I SĂRBĂTOARE





 Curg pe geamul clipei lacrimi de argint,
 Doruri necântate să-ți dezmierd aș vrea,
 Ți-am aprins în suflet vreascuri de alint,
 Se anunță viscol și potop de nea. 

 Mai săraci c-o toamnă, dar bogați în vise,
 Partea mea de rai ție-ți dăruiesc,
 Tu culege stele de pe cer desprinse,
 Bradul de Crăciun să-ți împodobesc.
 
 Ochi de felinare luminează blând,       
 Fluturii se-mbracă-n straie de mireasă,
 Îți respir culoarea fiecărui gând, 
 Nu știu să fi fost iarnă mai frumoasă.
 
 Frunze de omăt molcom cad pe umeri,
 Bate-n clopot luna, cerul s-a deschis,
 Minutar oprește, îngerii să-i numeri
 Din culcușul pleoapei, ce colindă-n iris.
 
 Mersul nostru-n doi, binecuvântare, 
 În magii de alb, tu-mi ești izbăvire,           
 Fulgii chicotesc, semn că-i sărbătoare,
 Ninge Dumnezeu, ninge cu iubire!  
  

vineri, 27 noiembrie 2015

PE BRAȚE DIVINE



 Ninge cu flori și petale de nea
 Pe gleznele serii, iar luna sfioasă
 Ochii își plimbă pe cești de cafea,
 Încinsă de dor, îmbrăcată-n mireasă.
 
 E noaptea cleștar, trec îngeri să vadă
 Migdali înfloriți în foșnet de ger,
 Egrete de jad se nasc în zăpadă,                
 Poem creionează penițe de cer. 
 
 Liniști albastre ochii-mi inundă,
 Ne-ameniță frigul, lumi compromise,
 Pe ape de rai harul abundă,     
 De mână-mplinim calendarul de vise.
 
 Ne este iubirea drog salvator, 
 Ferită de-abject în era profană,
 Întreagă cu tine, cât e de ușor,
 Îmi ești antidot pentru orișice rană.
 
 Fluturi de gheață în clopot doinesc,
 Pe brațe divine, cu tine iubire,
 De-o viață colind dumnezeiesc,
 De alb mi-era dor, de tine-n neștire!

miercuri, 18 noiembrie 2015

ORCHESTRAȚI DE IUBIRE


Să identifici fericirea când se află la picioarele tale, să ai curajul şi hotărârea de a te apleca pentru a o lua în braţe şi a o păstra. Asta-i inteligenţa inimii. Marc Levy


 Fluturi caligrafi rescriu 
 Pe ferestra unui gând
 Cu jăratic de dor viu
 Rai de clipe, rând pe rând.
 
 Aripile își deschid 
 Și în foșnet de brocart
 Trec de vama unui vid,
 Vis de negură despart.
 
 Despletesc culori celeste,
 Picură ploi de safire,
 Prefațează o poveste
 Orchestrată de iubire.
 
 Cântă blues pe-a nopții strună
 Un cvartet cu glas de stele,
 Clopoței de vânt rasună,
 Chicotesc crini in perdele.                    
 
 Jocuri vii, alintătoare,
 Cu surâs copilăresc
 Viață prind și-n zboruri pare
 Trup și suflet întregesc.
 
 Îngerii surâd pe umăr,
 Ne alintă, ne cuprind,                    
 Licurici fără de număr
 De pe rochie se desprind.
 
 Flori de iriși cern pe gene,
 Ne îmbracă-n crinolină 
 Și în nopți de sânziene
 Torc fuioare de lumină.
 
 În caleașca-n care timpul
 Pare să se fi oprit,
 Veșnicesc cu tine chipul
 Dragostei fără sfârșit. 
  

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

EȘTI CREȘTIN?


   Credinţa fără fapte este moartă (Iacov 2:14-26)


 Nu-i lipsi pe cei săraci
 De iubire și de pâine,
 Binele ce poți să-l faci
 Nu îl amâna pe mâine!
 
 Astăzi este el mâhnit,
 Mâine, cine știe
 Viața ce ți-a pregătit
 Plâns sau bucurie.
 
 Chiar vrăjmașul de-i căzut
 Mâna i-o întinde,
 Uită tot ce te-a durut
 Dragostea n-o vinde!
 
 Nu vei lua de-aici nimic
 Doar ce-ai dăruit,
 Mare ești doar când ești mic,
 Fii desăvârșit! 
 
 Poți alege să iubești 
 Sau să fii indiferent,
 Dar de nu vrei să greșești
 Slujitor fii permanent!
 
 N-aștepta recunoștință,
 Domnul răsplătește,
 Ancorat fii în credință
 Și prin har iubește! 
 
 Ești creștin? Să-ți răstignești
 Eul, chiar de-i greu,
 Luminând să dovedești
 Că ești fiu de Dumnezeu! 

joi, 5 noiembrie 2015

SPINI DE FOC





 De-ar fi dragostea mai mare decât lupta pe putere, 
 Nu și-ar vinde guvernanții sufletul pentru avere,
 Cerul n-ar fi îndoliat, nici pământul numai cruci
 Și nici îngerii n-ar plânge arși de vii pe la răscruci.
 
 N-ar mai flutura nici steagul ridicat în templul morții,
 Nici combustiile viclene n-ar mai râde-n barba sorții.
 De s-ar pune bețe-n roate aroganței și trufiei,
 Promiscuități bolnave nu ne-ar vinde agoniei.
 
 Îmbuibații se hrănesc cu prescuri însângerate 
 Și ne pun în spate munți de poveri cu gust de moarte,
 Demonii se luptă parcă să-nfașoare-n corzi ghimpate
 Un popor, ce-nlăcrimat cere Domnului dreptate.
 
 Zilnic se depun recursuri la instanțele supreme,
 Negustori de vieți să fie pedepsiți cât mai e vreme,
 Cât respiră încă semeni pe pământ hulpav de sfinți,
 Unde păpușarii clipei cinic țin de scaun, cu dinți. 
 
 S-au plătit de-o vreme-ncoace doar cu sânge recipise,
 Taxe pe nemernicie și impozit pentru vise.
 E călcată în picioare demnitatea și-n justiție,
 Infractori bogați câștigă licitații-n coaliție.

 Cicatrice e tăcerea, țipăt fiecare rană, 
 Se ridică-n coate dușii și prin fum de dor, orfană,
 Disperată plânge țara biciuită de durere,
 Doamne, peste spini de foc cerne mir și mângâiere!  




marți, 27 octombrie 2015

DE-O VREME





 Ca o lacrimă veche tăinuită de clopot
 Într-un schit părăsit, fără urme de miei,
 La hotar ce desparte ninsoare de clocot,
 Bătrâni pe tăciuni își duc anii prea grei.
 
 Câte flăcări se sting sub obroc de iertări         
 Și ce multe se nasc într-o clipă de rai,
 În beție de timp trag de funii uitări
 Răstignind înc-o zi în destine de pai.
 
 În trupuri dogoare de ploi și-amintiri,
 Sprijiniți în bastoane șubrezite de ger
 Se roagă dispneic, cerând dezrobiri,
 Din strânsoare de dor, la icoane din cer.
 
 Tânjesc după veri ochii muți de tăceri,
 Scrisori netrimise așteaptă în zori,   
 Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri,
 Prea des viscoliți de nevoi și vâltori.
 
 Porți se deschid mai deloc sau arar,
 Doar vântul mai face la geamuri popas,
 La masă cu dorul, băut cu amar 
 Și-n rostul nerost cu-absenți la taifas.
 
 Genunchii și-i pleacă cu gândul departe, 
 Tribut cere viața, frunza-i căzută, 
 Steaua aprinde o candelă-n noapte,
 De-o vreme doar Domnul obraji le sărută.  

marți, 20 octombrie 2015

ÎN FRAC DE FUM



 O umbră fără chip de nori înlăcrimată
 În arăbescul toamnei agale se deșiră,                     
 Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă,
 O-ntrezăresc prin ceață și simt cum mă respiră.
 
 Lumina obosită scâncește-n felinare,
 Neliniștea aceasta, un fel de purgatoriu,
 Poveste despletește, jăratec de frunzare,
 Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu.

 Desprinsă dintr-o carte, cu foi îngălbenite,
 Apusă de nerost ar vrea să se repete,
 Cu toată disperarea de a mă ține minte,
 În joc nevinovat descântă nopți, de sete.

 Își scutură culoarea de vraja unor vise,                   
 În ochii unei clipe a rătăcit un gând,
 Mult nu va zăbovi la porțile închise,       
 Din flori de vânt castele gravează fredonând.
 
 Fluturi salvați de brumă aleargă spre lumină,
 Cu aripi de tandrețe m-ating ușor pe buze,
 Pe umeri se așază ținându-se de mână,
 Iar umbra-i destrămată de foșnet lin de frunze!

sâmbătă, 17 octombrie 2015

ȘI CE-I DACĂ PLOUĂ?



 Ia-mă de mână! Și ce-i dacă plouă?
 Lin vom dansa în miresme de mere,
 Vânt jucăuș cu muguri de rouă 
 Duios despleti-va nod de tăcere. 
 
 Cântecul frunzei alină cocorii
 De câlți de mătase, doruri ce ard,
 Fântâni de pârjol în explozia culorii
 Vor cerne de vină fluturi sub fard.
 
 Sub pașii perechi, s-adoarmă tristeți,
 Vis fără rod, candoare pierdută, 
 Să-mpartă la doi târzii dimineți,
 Potop de dorințe, din toamna durută. 
 
 Clipe impare la ceas dinspre seară
 În abur de miere, cedru și tei,
 În vatra uitării, tăcut să dispară, 
 Sărut să ne-apropie de îngeri și zei. 
 
 Ce-i dacă plouă? Se stinge de sete
 Dor răzvrătit. Îți pot vindeca, 
 Suflet captiv în nori de regrete,
 De nu, în pustiu de nesomn vei dansa!

vineri, 16 octombrie 2015

FOȘNET DE-NCHIPUIRI





 N-am să te-ntreb, mi-e astăzi totuna
 Pe ce porți de gânduri sau stele pășești,
 Vreascuri aprind cu lotuși de lună, 
 Nu te mai știu! De ce aștepți vești?     
 
 Privirea-ți pustie, verde-căpruie,
 De încă doinește numele meu 
 E doar nostalgia. Flori de gutuie,
 Mreje întind din vis curcubeu.
 
 Toamna te-alintă cu frunze pe umăr,
 Scrii fără noimă pe-o masă de lemn,
 Nopți te destramă, la casă n-am număr,
 N-ai unde trimite inimii semn!
 
 Strecori în perdele zâmbet ce doare,
 Curgi desfrunzit, de ploi abătut,           
 Bogat în tristețe, sărac de culoare,
 La preț de nimic cer ai vândut. 
 
 Fă drum înapoi, desculț de-ntrebări,
 Învață să-nfrângi lacrimi de-osândă,    
 Resturi de arderi, târzii amânări,
 Bruma uitării nu-ți ceară dobândă!  
 
 Confuză-i chemarea, aproape străină,
 Vindecă fluturi de vise subțiri,  
 Spre iarnă să-ți trec fără vreo vină,
 Doar foșnet îți sunt, de-nchipuiri! 
 
 Teamă nu-ți fie în noaptea de ceară,
 Tot ce-ai pierdut, e tot ce iubești,
 La candelă cere, dorința să-ți piară
 Și-n alt anotimp să nu mă-ntâlnești!