luni, 15 decembrie 2014

CLIPELE DEVIN REGINE





 Din a cerului splendoare, locuit de Cel divin,
 Trandafiri albi de zăpadă, ninge ochi aquamarin.
 Se aude cum respiră-n taina stelei veșnicia,
 Renii tulbură omătul, viscolindu-mi nostalgia.
 
 În lumina născătoare de un alb imaculat,
 Îmbrăcată în turquaz de un fluture-mpărat,
 Mă visez copil în casa decorată cu icoane,      
 Pe-un covor de turtă dulce, lângă bradul cu saloane.  
 
 Țurțuri colorați de lună mi-au pictat în glastră flori,
 Prăjiturile-s pudrate cu migdale de ninsori,
 Sărut tâmpla grizonată a bunicilor mei dragi,
 Moș Crăciun împarte daruri din bogații lui desagi:
 
 Covrigei din zahăr ars, ciocolată, marzipan,
 Glazurate nuci și mere, soldăței din pandișpan
 Și pe serpentina iernii, dantelați, strălucitori,      
 Urcă-n Carul Mic luceferi, în veșmânt de sărbători.  
 
 Clipele devin regine când colindele răsună,
 Iar în templele de jad îngerii-aduc Vestea bună.
 Clinchete de clopoței însoțesc dumnezeirea,
 Prunc născut pe-altar de jertfă, aducând prin har iubirea.  
 
 Trec de porți cu promoroacă și vitralii străvezii,
 Beau nectar de scorțișoară  ațipită-n frenezii     
 Și pe-un zurgălău de vânt zbor în sania bucuriei
 Înspre Țara de cristal, zodia copilăriei.