miercuri, 12 noiembrie 2014

MIRAJ PE TÂMPLA LUNII




 Se-apleacă-n rugăciune castani îmbrățișați,
 Doinesc pe boltă aștri cu ochii de mătase, 
 Au coborât din rai luceferi împărați,
 Cercei de chihlimbar din frunze toamna coase.
 
 Surâzi la mine-n suflet, mă năpădesc culori,
 Suav mă regăsești în palma unei stele, 
 În fiecare noapte cern îngerii ninsori,
 De fluturi ce pe aripi duc carul vieții mele.
 
 Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, 
 Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze,
 Nici zile-n calendar să nu ne țină minte,
 Ești șoapta-n care nuferi fac cerul să vibreze.
 
 O viață nu mi-ajunge să picur din condei
 Splendorile ce-n iris cu zâmbete-ngerești,
 Pe rând le-ai descântat cu-ambrozie de zei, 
 Nici clipele perechi ce-mi spun că mă iubești.
 
 Stăpân peste-al meu suflet, atât cât mai e timp,
 Păstrează-mă-n castele de vise sidefii, 
 Binecuvântă taina gravată de-anotimp,
 Miraj pe tâmpla lunii să fim în veșnicii.