sâmbătă, 27 septembrie 2014

SUB ARC DE CLIPE MUTE




 De toamna-ți este fadă și se încruntă norii
 Prin ploaie de perdele cu ochi cețoși de sare, 
 Suspinele bat toaca inlăcrimându-ți zorii
 Și dorul sângerează în beznă de-așteptare,
 
 Sub arc de clipe mute să-ngenunchezi tăcut,
 Scrisori când răsfoiești, schițând un zâmbet trist,
 Zăvor să pui pe suflet și ultimul sărut
 Îngroapă-l în cenușă, nu-ți sunt și nu exist!
 
 Îți plec din vis tiptil așa cum am venit, 
 Miresme n-au să-ți lase nici macii stacojii,
 De fluturi se vor zbate în gândul ostenit
 Strivește-i sau alungă-i, eu nu voi reveni!
 
 De umbre fără vină vor adia din mine, 
 Învață să le-ngheți în iernile tăcerii! 
 Ce sens ar mai avea să ațipească-n în tine? 
 Crini de-amintiri îneacă-i în apele uitării!
 
 De-n agonii lăstunii, cu glas sfâșietor 
 Te vor striga prin maci cu dor necontenit,
 Le iartă rătăcirea și zbor întâmplător,
 Sunt amăgiri, iluzii și resturi din sfârșit.