joi, 14 august 2014

CÂT COSTĂ UN MIRACOL?




 Într-un sat îndepărtat fără porți, fără  hotare, 
 Unde stelele se sting doar în vise fără soare,
 O năstrușnică fetiță, cu gurița ca de fragi,
 Firavă, cu ochi zglobii, gând și suflet la cei dragi
 
 Și-a adus deodat-aminte că în dulăpiorul ei 
 În trăistuța colorată are strânși niscaiva lei.
 A tot numărat bănuții, dar aceeași socoteală
 I-a ieșit la adunare. Na și ce mare scofală? 
 
 S-a-mbrăcat în mare grabă și prin nișa din portiță 
 A fugit tiptil, pe-ascuns, înspre fosta grădiniță.
 Era drumul ce ducea la aceeași farmacie 
 Unde mama cumpăra zilnic câte-o doctorie.
 
 A intrat vârtej pe ușă așteptând preț de o clipă,
 Dar văzând că farmacistul o privește doar în pripă,
 A golit agoniseala lângă casa de marcat 
 Și cu vocea răgușită temătoare-a întrebat:
 
 Văd c-aveți atâtea prafuri și sticluțe mii și mii
 Vreau să cumpăr un miracol, se găsește-n farmacii?
 Am un frate bolnăvior despre care tata spune
 Că se poate vindeca printr-o magică minune.
 
 Cu-n surâs aproape stins pe sub ochelarii groși
 Farmacistul a privit țintă-n ochii ei sticloși. 
 Amuzat de întrebare, i-a răspuns cam plictisit:
 Noi miracole nu vindem, nu e locul potrivit!
 
 Dar fetiței, fâstâcită, întristată de răspuns,
 De emoții-nțelegând că bănuții nu-s deajuns,
 Pe-obrăjorii rozalii două lacrimi mari de rouă
 I s-au scurs fără de voie, pe mânuțele-amândouă.
 
 Suspinând, printre sughițuri i-a promis să mai adune
 Câți bănuți vor trebui, dar să-i vândă o minune.
 Timp în care ea vorbea , un domn fin, înalt, frumos
 S-a apropiat încet și cu glasul blând, duios
 
 A-ntrebat aproape-n șoaptă care-i suma ce o are?
 Zece lei și cinci bănuți, fu răspunsul la-ntrebare.
 Tata n-are bani destui, iar eu vreau să îl ajut
 Frățiorul să îmi vindec, îi dau eu, fără-mprumut.
 
 Ce-ntâmplare, zise domnul cu un aer serios,
 Cât ai tu e suficient pentru-n gest așa frumos!
 Vreau acum să ne grăbim, pe părinți să-i întâlnesc,
 Să-ți cunosc și frățiorul, poate pot să-nfăptuiesc
 
 Un miracol pentru el. Uite, am uitat să-ți zic,
 Că sunt medic, sunt și tată și că mă pricep un pic
 La copii și operații, pastiluțe și minuni,
 Mici dorințe-ndeplinesc și mă țin de promisiuni.
 
 Om cu suflet inimos, doctorul l-a operat, 
 Gratuit se înțelege, iar cel mic s-a vindecat.
 Povestind după o vreme de necazul ce-au avut
 Mama s-a cam tulburat și cu suflet abătut, 
 
 Copleșită de-ntâmplare ceva și-a dorit să știe,
 Cât să fi costat minunea? Mult, puțin, o avuție?
 Îmbrăcându-și  păpușica i-a răspuns a ei fetiță:
 Zece lei și cinci bănuți și-o fărâmă de credință.