miercuri, 16 iulie 2014

ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC





 Te regăsesc ades în necuvântul serii,
 În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac, 
 Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării
 Ți le trimit prin fluturi ce-n zboruri  își desfac
 
 Mov aripi de saten să-ți mângâie durerea,
 Cu praf  de acuarelă pe buze să-ți picteze,
 O lacrimă de-alean să-ți tulbure privirea, 
 Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze.
 
 În adieri de șoapte poți desluși chemări,
 Minute-mpotmolite de timp pietrificat,        
 Un înger adormit în cuib de neuitări
 Și-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat. 
 
 Am să te-ating o clipă cât minte să mă ții,
 Voi fi un amănunt în zodie de vânt,
 Dar visul este vis.N-am cum să vin, să-mi fii,
 Zălog îți las un mac în fiece cuvânt!
 
 Păstrează-l în albumul cu amintiri perene,
 Iar dacă-n stoluri gânduri vor amuți de ploi,
 Uitări să-ți lege ochii cu flori de sânzâiene,
 Ne-om regăsi în raiul visat de amândoi.
 
 Refugiu să găsești sub cruci de rugăciune,
 Alin să-ți fie fluturi cu trupuri de brocart,
 Sub pleoape să porți îngeri, tăcerile-ți vor spune:
 Pahar de vis și cer cu tine-am să-l împart!  



                   
 
               .