sâmbătă, 26 aprilie 2014

AM STINS ȘI VISUL




 Am șovăit cândva pe drumuri iluzorii
 Prin praf de orhidee, în dinastii de vânt,
 Reinventând un vis din gânduri derizorii
 Și m-am trezit străină de aria unui cânt,
 
 Pe care numai dorul de lacrimi istovit,
 Îi fredona refrenul pe strune de-amintire 
 Și-acum îmi cere vamă tot timpul irosit,
 Cerând un preț, uitarea, pe visul de iubire!
 
 Dorințe efemere le-am descântat cu ploi
 Și licurici nostalgici de-ndat-au ațipit,
 Prea multe necuvinte au troienit în noi.
 Împart tăceri cu îngeri. La ce-ai mai fi venit?
 
 Nu vreau să mă mai mint că-ți sunt și că te am,
 Sub pleoape fluturi albi de sete au apus,
 Iar de ți-am fost cândva culoare și balsam,
 Nici nu mai știu, te-ntreabă ! Eu n-am nimic de spus!
 
 Doi greieri rătăciți valsează în surdină, 
 În fluturi și povești nicicând nu ai crezut, 
 Din ochii mei curg râuri de zâmbet și lumină,
 Am stins și visu-n care mi-ai fost, dar l-ai pierdut!