Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

vineri, 28 martie 2014

SĂ NU GĂSEȘTI VREODATĂ





 De astăzi doar tăcerea în clopoței de șoapte,
 Va adia când zorii prin anotimpuri zburdă,
 Vor înflori magnolii în stepele din noapte,
 Iar partea ta de cer îmi va rămâne surdă!
 
 De astăzi se revarsă în picuri de matasă
 Cu susur blând, suavă, în rochie turcoaz,
 O primăvară-n suflet, cu zâmbet de crăiasă,
 Pictând cu buburuze candoare pe obraz.
 
 Răsfăț vrăjit de nai, explozii de culoare,
 Seducătoare vise-nfloresc fără de tine, 
 Îmi ești de-acum străin. Mă-ntreb cine-ai fost oare?
 Un joc al întâmplării pe-al hărților destine!
 
 La țărm de rămas bun am ancorat iluzii,
 Cu aripi de colibri rescriu altă poveste,
 Din resturi de puțin șterg ultime confuzii,
 Corabierii clipei surâd din zări celeste.
 
 S-a rătăcit un gând, dar ce-are să-ți mai spună?
 Himere nu mai cumpăr, doar vis adevărat,                    
 De-am să te uit, mă iartă! Să nu-mi găsești vreo vină!
 Mi-ai irosit tot cerul! Vreau visul îndărăt!   
 
 Mă rog ca primăvara să fie cât mai lungă,
 Să nu-mi mai fure nimeni din vise niciodată,
 Zadarnic dor de tine să nu mă mai ajungă, 
 Iar leac să-mi uiți iubirea, să nu găsești vreodată!