luni, 29 decembrie 2014

E ANUL NOU IUBIRE




 Să facem punți spre inimi în albul infinit,
 Argint din flori de aștri să-l scuturăm în zori,
 Minute să valseze în cuiburi de zenit,
 Iar ochii să ne scrie cu cetină scrisori.
 
 Imperii să-nălțăm din țurțuri de lumină,
 Nămeții să ne țină captivi în turn de cer,
 Să n-avem alt meniu, decât sărut la cină,
 Colindători să cânte din fluiere de ger.
 
 Neliniști strecurate să-nghețe vinovate,
 Clipite răzvrătite s-adoarmă sub zăpezi,
 Le-om vinde în bazare la negustori pe toate,
 Fulgi de omăt stârnește și-n brațe să mă pierzi.
 
 Răstoarnă-n glastră stele și ninge-mă cu tine,
 Ce-a mai rămas de spus, că ne iubim și-mi ești,
 Întinerim de drag, de-o viață și mai bine,
 Noi, suflete pereche-n icoane de povești.
 
 Colindă maci suavi zâmbindu-și în ghirlandă,
 În suflet înflorește un vis de dor aprins,
 Ninsoarea jucăușă pe gene se dezmiardă,
 E anul nou iubire, miroase-a rai și-a nins.




luni, 22 decembrie 2014

DE-AȘ FI MOȘ CRĂCIUN





 De-aș fie eu bunul Moș Crăciun, în brad v-aș pune tuturor 
 Din vâsc sfințit, ca talisman, speranța pentru viitor. 
 Cu stele din smarald și-opal v-aș ninge casele cu drag,
 Iar cu beteală de tandrețe aș decora al vostru prag.
 
 Pe lângă globuri și-ornamente, îmbrățișări și sănătate,
 V-aș primeni cu veselie și flori de rai nenumărate,
 Iar celor ce n-au brad sau casă, nici pâine, haine, bucurie,
 Pe Domnul l-aș ruga fierbinte să-i scape-n veci de sărăcie.
 
 Cu suflet larg aș împarți, în lacrimi, plin de umilință,
 Un ceai de cer și cozonac, cernut cu smirnă și credință.
 În inimi temple-aș înălța și-aș pune soarele pe-obraz,
 Poveri și neputințe-aș frânge, să piară orișice necaz.
 
 Cel care ai prin har divin, mai mult decât ai merita, 
 Pe cel sărac, lipsit și singur, fii bun creștin și nu-l uita! 
 Deschide-a sufletului porți și-aprinde candela iubirii 
 Să nu te-mpiedice ninsori, arată-i calea mânturii!
 
 De-n noi domnește Dumnezeu, putem fi toți un Moș Crăciun,
 Să nu existe oropsiți, nici oameni triști în Sfânt Ajun. 
 E sărbătoare pe pământ, s-aveți un zâmbet luminos,
 Cu îngeri să cântăm smeriți, colind pentru Isus Cristos!  




luni, 15 decembrie 2014

CLIPELE DEVIN REGINE





 Din a cerului splendoare, locuit de Cel divin,
 Trandafiri albi de zăpadă, ninge ochi aquamarin.
 Se aude cum respiră-n taina stelei veșnicia,
 Renii tulbură omătul, viscolindu-mi nostalgia.
 
 În lumina născătoare de un alb imaculat,
 Îmbrăcată în turquaz de un fluture-mpărat,
 Mă visez copil în casa decorată cu icoane,      
 Pe-un covor de turtă dulce, lângă bradul cu saloane.  
 
 Țurțuri colorați de lună mi-au pictat în glastră flori,
 Prăjiturile-s pudrate cu migdale de ninsori,
 Sărut tâmpla grizonată a bunicilor mei dragi,
 Moș Crăciun împarte daruri din bogații lui desagi:
 
 Covrigei din zahăr ars, ciocolată, marzipan,
 Glazurate nuci și mere, soldăței din pandișpan
 Și pe serpentina iernii, dantelați, strălucitori,      
 Urcă-n Carul Mic luceferi, în veșmânt de sărbători.  
 
 Clipele devin regine când colindele răsună,
 Iar în templele de jad îngerii-aduc Vestea bună.
 Clinchete de clopoței însoțesc dumnezeirea,
 Prunc născut pe-altar de jertfă, aducând prin har iubirea.  
 
 Trec de porți cu promoroacă și vitralii străvezii,
 Beau nectar de scorțișoară  ațipită-n frenezii     
 Și pe-un zurgălău de vânt zbor în sania bucuriei
 Înspre Țara de cristal, zodia copilăriei.                          

marți, 9 decembrie 2014

URC TREPTE





 Miroase-a rai și cer, îmi ning în suflet stele     
 Și-n albul absolut vin îngerii să spele
 Albastre anotimpuri furate tuturora       
 De cea mai nefirească, neliniștită oră.

 Ne-adună și ne scad mulțimea de cuvinte 
 În piesa fără nume, călcând pe cele sfinte.
 Un cântec mă separă de-atâtea dezacorduri,
 De note fals cântate pe portativ de cioburi. 

 Cuvânt divin și sfânt mi-a mângâiat arsura,
 Iar gustul de-anghinare l-a îndulcit prescura.
 Să mă salvez de-otrăvuri, de tot ce nu eram, 
 Neîntinate flori, purtate talisman, 
 
 Le-am strâns din primăveri, pentru-a rămâne-ntreagă.
 Nici coasa-nveninată, ce-a secerat în grabă, 
 Nici curcubeul meu sub tălpi de lupi strivit,
 Nici fluturii iubirii, nimic nu mi-a murit.
 
 Am iscălit cu aripi, rănite de ninsoare
 Pe frunze care astăzi cer dreptul la uitare.
 Păienjeniș profan și pâcla de pelin  
 A spulberat-o vântul cu adieri de crin.  
 
 M-am vindecat de humă,de tot ce-am irosit,
 În suflet, mirt jertfit din nou a înflorit, 
 Brumate desfrunziri se iartă prin iubire,   
 Urc trepte-nzăpezite, spre-a Ta dumnezeire!