luni, 30 iunie 2014

ANOTIMP CU PLOI DE MACI



 Unde să merg, unde să vii când doar iluzii ne suntem,    
 Surâs crispat pe chip durut, strivit de dor ca de-un blestem,
 Pași neritmați, vis de-mprumut , nori de-ndoială în priviri,
 Calești de freamăt, zbor tăcut în răsărit de-nchipuiri.
 
 Poveste pusă-n acoladă de zei păgâni, străini și goi,
 Amestec de pelin și cer cu îngeri răstigniți în noi,  
 Necruțătoare neiertări, inseparabile visări,
 Vers necitit dintr-un poem, definitive neuitări.
 
 Eu, licuriciul unui vis, parfum de lotus pătimaș,
 Răscumpărat de-un curcubeu, salvat de vânt și ger vrăjmaș,
 Nedivizat de stări de fapt, de legi proscrise sau furtuni,   
 Iubind etern, adevărat, sfințit prin har și rugăciuni. 
 
 Tu clipă veșnic peticită cu-ntârzieri fără răspuns,
 Un joc al sorții răvășite, fără-nțeles, de nepătruns.
 Strivește lacrima-ntre gene, nu suspina, fii fericit,
 Îngroapă culpa și dorința, descântă visul ne-mplinit!
 
 Iar stelelor ce rătăcesc, plângând în sufletul pustiu,
 Promite-le că mă păstrezi într-un album de dor târziu!
 Curând nu ne vom fi nimic, doar scoici de gând de-nghețuri șterse,
 Un anotimp cu ploi de maci și cuib de vise neculese.
 

vineri, 20 iunie 2014

TROIȚELE IUBIRII



 Jertfim aceleași lacrimi pe-altare de orgolii        
 Și ispășim pedeapsa aceleiași iubiri.
 S-au întristat lăstunii, se frâng sub ploi magnolii,
 Vorbim despre iubire, trăind din amintiri.
 
 Prezentul fără noi, astenică corvoadă,
 Avare anotimpuri ne fură flori de lună,          
 Am să înving opreliști, mă voi lua la sfadă
 Cu umbre de-mprumut. Visa-vom împreună!
 
 Iar de va fi nevoie aduce-voi din larg 
 Corăbii cu speranțe din Portul nemuririi,    
 Contrariate valuri la țărm de vis se sparg,
 Înalță fluturi mov, troițele iubirii!
 
 Vreau leac de izbăvire când împotrivă-s toate,
 Eu știu că doar cu tine în stare sunt să zbor, 
 Să vindec agonii, tăceri nevinovate,
 Pescar îți sunt de vise, iubire, lacrimi, dor.
 
 Din salba mea de ani, atât cât mi-au rămas
 Cu stele, licuricii, doar ție îți vor scrie,
 În suflet pași de îngeri, în vise fac popas,
 Sfințind cu maci iubirea, valsând în poezie.

marți, 17 iunie 2014

ȘOAPTE RĂZVRĂTITE





 Dansează-n valsuri desuete atâtea clipe și-ntrebări,
 Buchet de șoapte răzvrătite  s-au rătăcit printre visări. 
 Aș vrea să-ți scriu sau să te chem.Să uit de tine? Nici nu știu,
 De-s umbră eu, himeră tu, dorința de-a putea să-ți fiu,
 
 Tandrețe, lacrimă tăcută, celestă rază , mac-poem,
 Miraj pictat din dor de tine, mlădița unui vis boem.
 Banale gânduri , utopii, un pescăruș îndrăgostit,
 Parfum de vers dintr-o scrisoarea mă răscolesc la nesfârșit.
 
 Strivit sub cruci de-nstrăinări, vinovații mă răstignesc
 Că-n grabă am uitat să-ți spun: sa-ți fie bine, te iubesc!
 Amară, dulce frenezie, o boală  ca o iarnă lungă,
 În care vii și-n care-ți plec, o viață n-are să ne-ajungă,
 
 Să ne-alungăm, să ne iubim, să frângem punți de-mpotriviri,
 Nici ploi să spele veșnicii de ne-ntâmplări și amintiri.
 N-am să renunț să-ți colorez fântâni de dragoste șuvoi,
 Nici stele să-ți strecor în gând, destin de cer să-mpart la doi.
 
 Când peste genele de crini pictează luna praf de-argint 
 Aceeași spini îi porți în trup și cicatrici din dor de-alint. 
 Un anotimp îmi mai doresc, ninsori de tei să ne aline, 
 Să-ți vindec sufletul rănit, să-ți fie veșnic dor de mine!