miercuri, 6 noiembrie 2013

MĂ CREZI?






  
 Mi-au înflorit cireșii-n livada unui vis,
 Tresar la adierea mălinului stingher,
 Ecouri se desprind, te-aștept cum ți-am promis,
 Din versuri îmi fac poduri spre tine în eter.
 
 Desculță-n lan de maci, mai intonez iluzii, 
 Iubindu-te în lipsă, în ploi îmi curge clipa,  
 Mi-e sufletul ostatic, beau cupe cu ambrozii,  
 Statornic cer sub pleoape descântă-n zori risipa.
 
 Mă osândesc călăii de dor și-ți sunt complici,
 Mi-ești zodie de îngeri și demoni totodată,
 Culori se estompează și vântur clipe seci,
 Secunde negociez, parfum și praf mă-mbată.   

 Te țes în zeci de gânduri, o salbă fiecare
 Și nu găsesc o vină solstițiile de dor, 
 Mă arde umbra ta și fluturi din scrisoare
 M-alintă cu atingeri, în vals amețitor.
  
 Se surpă depărtări, cascade se-ntețesc,
 Nuntesc ninsori de șoapte cu dulci migdale verzi,
 Dantele de iluzii sau vis? Nu-mi amintesc!
 Îmi cresc aripi de îngeri, le simt, le văd! Mă crezi?