duminică, 18 august 2013

O ULTIMA CHEMARE







 Chemarea-ți nesfârșită din mine o alung,
 Nu vreau să știu de vise, nici de a clipei dor,
 Scăldat de amintire într-un oftat prelung, 
 Pe suflet am pus lacăt, iubirilor zăvor.
 
 N-am să te las nicicând să rătăcești în vise,  
 Ninsoarea te va cerne din sufletu-mi bolnav,
 În agonie doruri, de ploaie vor fi stinse, 
 Nu-mi vei mai fi un mâine, ci doar un ieri firav.
 
 Întâmplător sau nu, de razvrătiri din mine 
 Își vor aduce-aminte de tine, fără rost, 
 Voi implora un înger să ia ce-ți aparține
 Și alba lui aripă să-mi fie adăpost. 
 
 Tu ai ales distanțe, eu am s-ascund tăceri,
 Nu întreba nimic, nici n-aștepta răspunsuri,
 Eu am jertfit iubirea pe-altare de-ntristări,
 Amurgul fără tine-l voi descânta cu fluturi.

 Doar jumătăți de suflet vom fi, dar rupt in două

 Făr-a putea-nțelege de ce nu-s un întreg,  
 Iar de va plânge dorul cu lacrima de rouă,
 O ultimă  chemare, de dor, am s-o dezleg!