sâmbătă, 10 august 2013

ȘOAPTA INIMII





 Ca dintr-o întâmplare la porțile-nserării
 Prin calde ploi de vară trimiți ce ți-a rămas,
 O umbră, o tăcere, un semn al neuitării,
 Curg farduri de tristețe, un ultim scurt popas.
 
 Ți-am desenat în suflet un continent de vise,
 Neștiind că prizonieră voi fi o veșnicie, 
 Pictez de astăzi  lacrimi cu roua din narcise,
 Te-ai risipit în mine și-ai scris zădărnicie.   

 Mor stelele pe rând, parc-a orbit și luna, 
 E noaptea mult prea noapte și totul e trecut, 
 Desperecheată-i ora, iar ție ți-e totuna, 
 De-ngheață anotimpul în amintiri de lut.
 
 Te-alung ca pe-o nălucă, te-nchid ca pe o carte,
 Mă-ntorc din nou în vară cu ochi spre răsărit,
 Te vreau absent în toate, te du cât mai departe,
 M-am vindecat de tine, mi-e gândul obosit.
 
 Nu mă chema în vise! Nici dorul nu străbate 
 Prin răni de ne-ntâmplare și câmp cu iasomii,
 Iar de-ți va spune vântul că m-a zărit în noapte,
 Nu-l crede, el te minte, e șoapta inimii !