joi, 8 august 2013

TU FLUTURE, EU FLOARE







 Tu fluture, eu floare.
 Cât oare ne mai doare?
 Mi-e arderea o boare
 Născută din chemare.
 Port dorul în culoare,
 Parfum de sărbătoare,
 Mireasmă de iertare,
 Peste cuvinte-amare.
 Furtuni de ne-ntâmplare
 Respiră prin petale,
 Cătând printre răzoare
 O clipă de candoare. 
 Din văi dogoritoare,
 Prin umbre rătăcite,
 Din verile - ispite
 Și vise nenuntite,
 Plâng suflete rănite,                     
 De ore irosite,
 Scrisori de ploi umbrite
 Și gânduri necitite.

 Tu fluture, eu floare,
 Picturi din lumi astrale.
 Pe aripile tale,
 Doi ochi, două cristale,
 În zboruri siderale.
 Sub pleoape verzi opale,
 Tăceri de dor si jale,
 Cu lacrimi strânse-n zale.
 Ecouri muzicale,
 Beție de migdale,
 Frânturi demențiale
 În dansuri pluviale,
 Iar hainele regale,
 Un câmp întreg de cale,
 Cu arderi inegale.

 Mister amăgitor,
 Dulceag si acrișor
 Împodobit cu dor,
 Cuprins într-un fior
 Atât de-nșelător.

 Tu fluture, eu floare.
 Cât oare ne mai doare
 Eterna așteptare?

 Uniți printr-un sărut,
 De heruvim știut,
 Din lacrimi apărut,
 Un ultim pas făcut,
 În vals necunoscut!