sâmbătă, 3 august 2013

AI SĂ-NȚELEGI ?





 Eu nu te-am înțeles nicicând,
 Ai semănat doar spini și vânt,
 În lanul meu de margarete.
 Zadarnic te umbresc regrete!
 
 Pe maci i-ai prigonit cu ploaie
 Și i-ai ucis printr-o trădare, 
 Chemând furtună peste vise 
 Și viscolind peste narcise.
 
 Iar pe salcâmi i-ai dezbrăcat 
 De tot ce-a fost frumos, curat,
 Pe curcubeu l-ai întristat, 
 Schimbând culorile-n păcat.
 
 Ai frânt aripi de fluturi dragi,
 Făcându-i mai mereu părtași,
 La lipsa ta de-nțelepciune,
 Fardându-i zilnic cu tăciune.    
 
 Și orice floare am sădit 
 De-ndată rob a devenit. 
 Cu uși și porți mereu deschise, 
 Tu ai ales ferestre-nchise. 
 
 Și pescărușii i-ai gonit 
 Și rând pe rând i-ai răstignit, 
 Tot ce a fost frumos și sfânt, 
 Ai dezlegat de jurământ.
 
 Tu n-ai iubit, ai risipit 
 Și uite, toate au murit!
 Nu plânge-acum, este târziu,
 Nu vreau de tine să mai știu!

 Și-n orice gând vei reveni,
 Cu rugăciuni te-oi izgoni,
 Ca niciodată să nu poți,
 Să mai deschizi a mele porți !
 
 Mult prea târziu am înțeles,
 C-ai fost creat de al meu vers
 Și nerimând, pe veci te-am șters
 Din visul meu, din univers.
 
 Nu vreau nicicând să-mi amintesc,
 Te-am alungat, nu te doresc!
 Drum bun îți spun, te-ai rătăcit, 
 Adio pas împleticit! 
 
 Am să mă rog Tatălui Sfânt,  
 Să-ți dea iertarea pe pământ,
 Să nu te-ntorci în slavă sus
 Fără iubirea Lui Isus.
 
 E cerul iarăși înstelat,
 Un mac zâmbește pastelat,
 Înmiresmez cu busuioc,
 Să-mi poarte-n dragoste noroc.
 
 Trifoi cu patru foi brodez
 Și cu iubire flori pictez,
 Sunt dezlegată pe vecie
 De tot ce-a fost cândva robie.
 
 Străine, mergi pe drumul tău,
 Să n-ai regret, păreri de rău, 
 Eu am iertat tot ce-ai strivit,
 Ai să-nțelegi cât te-am iubit?