joi, 25 iulie 2013

UN ULTIM LEGĂMÂNT






 O vară cu furtună și ploi de frământare
 Ți-a zăvorât iubirea în amintiri rănite 
 Și păsări nepereche de moarte-ncepătoare
 Conspiră împotrivă-ți cu doruri istovite.
 
 De ce să-ți pese ție daca-i strivit surâsul,
 Sau ochii mei vreodată te vor privi prin fum?
 Din anotimpuri șterse va respira apusul,
 Voi pribegi o vreme prin lan de maci și scrum. 
 
 Voi fi doar o secundă  de dor adăpostită, 
 Apoi vor crește ziduri înalte pân la cer,
 Eu îți voi fi tăcere, tu zodie împietrită,
 Din interzise vise ne vom privi stingher.
 
 Distanțele vor cerne ninsori de-amărăciune,
 Instanțe de-nserare vor semăna doar vânt,
 Din lacrimi chihlimbare pe-altar de rugăciune
 Vom face cu risipa un ultim legământ.