Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

duminică, 23 iunie 2013

TE VOI IERTA







 De ochii tăi mă vor căuta s-aprinzi luceferii de dor,
 Strivind secunde-n agonii în nopți închise cu zăvor,
 În suflet de-ți voi rătăci cu primăveri ce nu au fost,
 Să ștergi cu roua din bujori tot dorul clipei fără rost.
 
 De-nstrăinări fără răspuns vor lăcrima la tine-n gând,
 Când îngeri osteniți de răni te vor veghea în somn plângând,
 Îți voi răspunde cu tăceri printre vitralii din trecut,
 Voi strânge ploi de nicăieri dintr-un apus care-a durut.
 
 De-n suflet seară îți va fi și stelele fără culoare
 Mă vor ascunde-n galaxii sau în oftatul dintr-o floare,
 Să ștergi puținul ce-a rămas cu o petală de-amintire
 Și cu înfrângeri ce-osândesc, să-ngropi cristale de iubire.
 
 Vei ști atunci cât te-am iubit când printre ultime ninsori,
 Cu picătura unui dor voi sângera scriind scrisori
 Și cum nimic nu ne vom fi, doar cioburi dintr-un vis pierdut,
 Cu-mbratișări din asfințit te voi ierta printr-un sărut. 






NU NE-AM MAI ÎNTÂLNIT NICI ÎN VIS, DAR AU TRIMIS UN ÎNGER ….






              Astăzi am avut o zi mai neobişnuită , o zi din aceea în care cerul s-a unit cu pământul.O zi în care aveam să mă confrunt cu realitatea...
            Mă gândesc acum în clipele mele de singurătate la bunicii mei. Mi-e dor tare de ei. Ar fi atât de fericiţi să vadă că visul meu a fost înaripat şi că în curând volumul meu de versuri va fi scos de sub tipar.
În ultima vreme îi visez din ce în ce mai rar, cred că s-au mutat pe o altă stea şi mă veghează de acolo în linişte, că altfel nu îmi explic de ce nu ne mai întâlnim măcar în vis.
E perioada căpşunilor…mi-aş dori să mananc puţin gem de căpşuni făcut de bunica mea …mi-e dor …tare dor…
Bunicii mei au adunat în sufletul lor toată dragostea  din univers şi mi-au dăruit-o mie….poate de aceea mă dor atâtea …
Unele lucruri nu se vor repeta niciodată .....asta mă doare şi mai tare ..
Mă strecor printre oameni, printre amintiri, prin anotimpuri, încerc să îmi reamintesc ceea ce cred că am uitat sau am pitit în cele mai ascunse cotloane ale inimii ...uneori mă las atinsă de nostalgia trecutului, alteori fac slalom printre cei care mă rănesc cu lipsa dragostei lor faţă de mine, cu acuzele, cu lipsa neîncrederii  ....mai ales atunci îmi e cel mai tare dor de ei.
Îmi doresc să stau cu capul în braţele bunicii şi ea să îmi mângâie părul şi să îmi spună poveşti din acelea create de ea, din acelea care ştiu să vindece, care ştiu să alinte, care ştiu să tămăduiască...
Mi-aş dori să fiu  spectator măcar pentru o singură zi în propria mea viaţă, dar ştiu că nu este posibil....
Cu cât mă gândesc mai mult la ei le simt prezenţa, îmi zâmbesc, dar au lacrimi în priviri ...îmi reamintesc tot ceea ce am povestit de-a lungul întregii noastre călătorii împreună ...înţeleg acum ceea ce unori nu înţelegeam....îi văd cu ochii amintirii, dar din tot ceea ce mi se derulează în minte şi suflet nu mai aud decât un singur îndemn: PRIVEŞTE CERUL!
Acum înţeleg cu adevărat cât de periculos este cel rău fiindcă el luptă cu tot dinadinsul să te câştige împotriva ta. Sădeşte în tine tristeţe, neîncredere şi lacrimi. Îl gonesc de îndată ce descopăr urâţenia lui. Este cel mai parşiv dintre hoţi. Un tălhar care îţi fură  liniştea şi care încearcă să îţi strecoare oboseală şi să-ţi frângă aripile. Dar gata ...a fost pentu o clipă şi l-am gonit.
           Deschid cartea aducerilor aminte şi îi reîntâlnesc pe aleile unde alatădată ne plimbam împreună ...bunicul meu culegea flori şi i le dăruia bunicii mele  şi mie...Simt şi astăzi parfumul lor. Ne aşezam uneori pe bancă şi povesteam despre vise, iubire, lacrimi, întâmplări...
Mi-e dor , atât de dor de ei. Am tare nevoie de ei acum...nimeni nu ştie şi nu poate înţelege cât...dar poate am să îi visez din nou ...
Am fost atât de întristată la un  moment dat...şi m-a căutat un suflet cu care nu interacţionez prea des , dar care îmi e tare drag fiindcă seamănă cu bunicul meu. M-a căutat într-un moment în care aveam atât de mare nevoie de cineva şi nu de oricine, ci de cineva care să semene cu bunicul meu, fiindcă el ştia cel mai bine cum să să-mi sărute ochii şi să-mi şteargă lacrimile....
Acest suflet  nici nu ştie şi nu îşi poate  imagina ce a însemnat pentru mine. Nu m-a întrebat nimic, nu i-am povestit nimic. A simţit doar tristeţea mea, mi-a şters lacrima şi m-a îmbrăţişat cu bucurie. Mi-a spus că îşi şterge şi el roua de sub ochelari ...eu cred că a fost un înger trimis de cei de care îmi era atât de dor.

             În vis nu i-am întâlnit de ceva vreme , dar au trimis pe cineva asemenea  lor să îmi spună prin cuvinte simple că mă preţuieşte şi că mă iubeşte. Mi-a pansat rana şi mi-a ridicat aripile ...nici măcar nu ştie ce a însemnat pentru mine, dar dacă citeşte aceste rânduri şi se regăseşte îi spun cu toată dragostea: MULŢUMESC!