luni, 17 iunie 2013

NU SUNT ȘI N-AM SĂ-ȚI FIU!






 Spre tine se tot surpă cărări de înserare,
 O altă irosire de-nstrăinări confuze,
 Frânturi de clipe stinse răpuse de tăcere 
 Și maci robiți de vină, nu-i cine să-i salveze. 
 
 Știu c-ai să vii adesea să ardem câte-un dor
 Din jarul stins în pripă de ploile amare,
 Vei fi o păpădie în lan amăgitor,
 Dar macii mei te-au șters cu mir din calendare.
 
 Ți-am spulberat cenușa din urna suferinței,
 Căci ochii mei au plâns și lacrimile tale,
 Port doliu după vise, strivind culpa dorinței,
 Nu-mi este dor de tine, ești doar nălucă-n vale!
 
 Nici nu-mi aduc aminte azurul de-nceput,
 Nici simpla adiere in pas de peregrin,
 Eu cred c-ai fost doar macul din vise de-mprumut,
 Un înger fără aripi din nenuntit destin.
 
 Însângerat de frângeri mă doare ghiocelul,  
 C-a fost rănit de ploaie și îngropat de viu, 
 Eu zăbovesc o clipă să-mi uiți și curcubeul,
 Să nu m-aștepți străine, nu-ți sunt și n-am să-ți fiu!
 

.