luni, 22 aprilie 2013

CE VINĂ?





 Mi-e trupul o clepsidră în care plânge timpul,
 Un mozaic de vise așteaptă-n diligențe, 
 În snopuri arde dorul și-n curgere apusul
 Cu cioburi de safire cârpește din absențe.
 
 A ațipit iubirea o clipă printre gânduri, 
 Cristale-nlăcrimate de doruri m-au trezit
 Nu-mi amintesc albastrul, nici primii zori din muguri,
 Dar mă orbește clipa splendorii din zenit.
 
 O adiere caldă din seminții celeste 
 Mi-a altoit zambile cu un descânt ceresc,
 Și-a încolțit în suflet iubire de poveste 
 Parfum de vis în straie de zâmbet îngeresc.
 
 Ce vină să existe în raiul unor îngeri
 Ce beau din samovare licoare de iubire? 
 De ce să bată toaca a lacrimilor frângeri
 Când lujeri de speranță pot împleti-n neștire?