miercuri, 2 ianuarie 2013

PE ARIPI DE ÎNGER



  În lacrimi de vânt m-am ascuns de-ntristare 
  Și-n colțuri de cer m-am retras pe un sloi
  Mai ninge mărunt în iubirea ce doare 
  Și ninge-n cuvântul rostit pentru doi.  
   
  Mai fulguie-n inimi, mai freamăt-un dor  
  Adie a ploaie, o frunză mai cântă,  
  Trestia vieții se-ndoaie ușor,  
  Gându-mi dansează și stă iar la pândă.  
            
  Perla iubirii s-a ascuns într-o clipă
  Și zace-abătută-n scoici de cristale 
  Pescărușii mă-ntreabă ce-i cu-atâta risipă,  
  De raze stinghere prin lacrimi de jale.  
   
  Îngerul nopții din liră imi cântă
  Și-aduce pe aripi iubiri ancestrale,  
  Îmi șoptește din moara de vânt a lui taină 
  Luceferi de-argint scriu cu slove corale.  
   
  A venit să-mi cuvânte din sfere înalte 
  Despre lumi nevăzute, miracole-n cer,  
  Despre suflete veșnic îndrăgostite  
  Ce caută-n luceferi iubiri din eter.  
   
  Ochii lui de-un albastru pur ca zenitul  
  Mă privesc cu-adorare așteptând glăsuiri,  
  Mă cuprind nostalgii ghemuite-n crepuscul 
  Și schițez cu sfială surâsu-n priviri.  
   
  Sunt ca un nadir rătăcit între astre  
  Luna clipește zâmbind efemer 
  Mistuită de dor zbor pe aripi albastre  
  Citesc rânduri scrise cu penițe de cer.  
   
  Mă cuprinde un înger cu iubire divină 
  Și-o baladă sublimă-mi cântă duios  
  Constelațiile toate mă poartă de mână,  
  Ducând al meu vis într-un dans grațios.
   
  Pe aripa lui îngerească mă-nalță
  În voci armonioase se-aud fericiri, 
  Eu visez despre noi și-n talaz de speranță,  
  Plutesc printre stele in cânt de viori.