Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

joi, 28 noiembrie 2013

MAC DE NEUITARE




 Plăsmuiri năuce se aștern grăbite, 

 Între zi și noapte pe cărări de fum,
 Printre geana lunii, stele rătăcite, 
 Se strecoară palid între foi de-album. 
 
 Te petrec cu gândul, șterg indiferențe,
 Din miraj sentința iernii a rămas,
 Florile de gheață scriu cu ger absențe,
 Cer fardat cu iele țes un bun rămas.
 
 Îți trimit eșarfe ninse cu tăcere
 Și un stol de vise ca un ultim dar,
 Resturi de iluzii, n-am nimic a-ți cere,
 Brume de-amintire fi-vor în zadar!
 
 Te vor ține-n brațe aripi de himere,
 Vei păstra sărutul ultim, de sfârșit,  
 Inserări albastre, crudă mângâiere
 Vor durea o clipă.Uită! Te-am iubit !
 
 Te va duce trenul într-o gară ninsă, 
 Buze-nzăpezite îți vor amorți, 
 Îți voi fi de-a pururi lacrimă ne-nvinsă,
 Nici îngheț, nici stele nu vom împarți!
 
 Am să chem un înger rana să-ți aline,
 Eu voi fi departe, mac de neuitare, 
 De-ți va plânge dorul, caută-mă în tine,
 Nufăr de iubire, stins din nepăsare.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

FINAL DE NINSOARE






 
 
Ți-am spus că-i târziu, anotimp efemer, 
 Vor cerne ninsori peste pași destrămați, 
 Trandafiri de cleștar înflori-vor în cer,
 Cocori frânți de ger vor plânge mirați.
 
 Poți pleca liniștit, uită visul! M-auzi?
 Ard stele de ceară în vechiul castel,
 Iar nori de-ndoială-n risipa cu surzi
 Poeții abstracți îi vor scrie-n pastel.
 
 Închin azi paharul de-absint și îți cânt   
 Colinda de gheață din joc ne-nțeles, 
 O clip-am crezut în poveste de vânt,
 Când macii iubirii dansau în eres.
 
 Brodez o petală din spinul tăcerii,
 Se stinge și umbra perechii de sare, 
 Ne-mbracă un înger în albul uitării,
 Sărut de-amintire îți las la plecare.
 
 Miroase a cer, ne-ntâmplare și frig,
 Flautistul îngână un vis care doare,
 Cresc nuferi de gheață, nu vreau te strig,
 Nu plânge, asteaptă final de ninsoare!





marți, 19 noiembrie 2013

GÂND TIVIT CU FLUTURI




 Respir miresme de flori albe,
 Valsează stoluri în culori,
 Suspină maci, de dor vibrează
 O lacrimă, scriind scrisori!
 
 Alerg sfios înspre chemări,
 Parfum de nard mă-mbată blând,
 Alungă nori de întristări,
 Tivind cu fluturi cer și gând.
                              
 Aripi de îngeri evantai
 Adăpostesc cuibar de vis,  
 Magii de frunze în alai 
 Dezbracă  zarea de abis.
 
 Rănite umbre risipesc
 Cu roua cursă din condei,
 Printre povești te regăsesc,
 Te-adorm în verde flori de tei!
 
 Mă pierd subtil în basme vechi
 Cu cavaleri rătăcitori, 
 Ce-nfruntă foc și zmei perechi
 Pentru iubiri ce-ți dau fiori.
 
 Pe curcubeu de vii spirale
 Călătoresc în frac ceresc,
 Argint în păr, în ochi migdale,
 Minune-mi ești și te iubesc! 



duminică, 17 noiembrie 2013

GÂND DE TOAMNĂ TÂRZIE




               Am învățat să dăruiesc, să iubesc, să visez, să cânt indiferent de anotimpurile calde sau reci prin care a trecut sufletul meu. Nu îmi amintesc cât timp mi-a trebuit să învăț și nici dacă a existat o altă toamnă mai frumoasă ca aceasta. Visele mele se împletesc cu dorințe, lacrimi și iubire.
 Știu că nu e suficient să îți dorești să ai parte de iubire, să ai parte de fericire, să pășești spre acea culme, însă esențial e să-ți dorești și să lupți zi de zi pentru visul tău! 
 Nimeni nu are o rețetă prin care dorințele inimii să poată fi împlinite, cum nimeni nu poate să-ți spună când să pleci sau când să rămâi, pe cine să iubești și pe cine nu. 
Nimeni nu are dreptul să decidă pentru tine și adevărul e că nimeni nu ar trebui să decidă pentru noi, nimic. 
Unii cred că oamenii puternici nu plâng, dar se înșeală. Fiecare vis neatins este unul înlăcrimat. Tot ceea ce trebuie să faci este să nu renunți și indiferent cât te-ar costa, indiferent cât ar trebui să lupți sau să aștepți, să nădăjduiești că într-o zi el ți se va împlini.
Întotdeauna m-au fericit lucrurile simple, poate banale pentru unii. Tot ceea ce este simplu are valoare. Cu cât am simplificat lucrurile  cu atât mi-am schimbat perspectivele și am gustat din bucuriile vieții, din acele bucurii pe care unii le cred banale .
Numai că nouă oamenilor ne place  să complicăm totul începând cu prietenia, iubirea, viața în general.
Am fost întrebată adesea ce înseamnă fericirea și dacă sunt un om fericit? 
Până la urmă cred că fericirea înseamnă să găsești acel lucru, acea persoană pe care să o iubești cu toată ființă ta și să rămâi acolo lângă ea!
               Mai devreme sau mai târziu, cu toții așteptăm pe acel cineva care să ne motiveze atât de puternic încât să ne schimbe viața. 
Dacă cineva din viața mea  este capabil să mă  facă să uit de mine, atunci cu siguranță merită să facă parte în viitorul meu!

marți, 12 noiembrie 2013

MAC DE POVESTE


  


 Am cules dintre spini mac plăpând, răstignit
 Pe altare de dor, lăcrimând obosit, 
 Între gene mereu verde crud îndoliat
 De frunziș prăfuit, de himere-ntristat. 
 
 Între toamne și cer visul lui rătăcit
 De zăpezi îngropat și de frangeri rănit,
 Sângerând a pustiu, dezbrăcat de culori,
 Dar sclipind prin dantele de nuferi și nori.
 
 Pescăruși ațipiți între trestii de fum, 
 Licurici de cristal te întâmpină-n drum!
 Nu e dor să nu-l știi, vis nuntit de suspin,
 Nici tăceri de velur, brodate-n destin.
 
 N-ai să poți absenta nici din arderi de rug,
 Nici din gândul ascuns de al cerului crug,
 Nici din stol de cocori prins în horă pe cer,
 Nici din ploaie de dor zgribulită de ger.
 
 Vei rămâne mereu macul meu purpuriu, 
 Din iubire cules, scris cu fir argintiu,
 Mult dorit, mult visat, un poem arzător 
 De îngeri creat din icoane de dor! 



miercuri, 6 noiembrie 2013

MĂ CREZI?






  
 Mi-au înflorit cireșii-n livada unui vis,
 Tresar la adierea mălinului stingher,
 Ecouri se desprind, te-aștept cum ți-am promis,
 Din versuri îmi fac poduri spre tine în eter.
 
 Desculță-n lan de maci, mai intonez iluzii, 
 Iubindu-te în lipsă, în ploi îmi curge clipa,  
 Mi-e sufletul ostatic, beau cupe cu ambrozii,  
 Statornic cer sub pleoape descântă-n zori risipa.
 
 Mă osândesc călăii de dor și-ți sunt complici,
 Mi-ești zodie de îngeri și demoni totodată,
 Culori se estompează și vântur clipe seci,
 Secunde negociez, parfum și praf mă-mbată.   

 Te țes în zeci de gânduri, o salbă fiecare
 Și nu găsesc o vină solstițiile de dor, 
 Mă arde umbra ta și fluturi din scrisoare
 M-alintă cu atingeri, în vals amețitor.
  
 Se surpă depărtări, cascade se-ntețesc,
 Nuntesc ninsori de șoapte cu dulci migdale verzi,
 Dantele de iluzii sau vis? Nu-mi amintesc!
 Îmi cresc aripi de îngeri, le simt, le văd! Mă crezi?


                                 
         


sâmbătă, 2 noiembrie 2013

ALTOI DIN SPIC DE DOR



 "Ori de câte ori ceva mi se pare încă posibil, am impresia că mi s-au făcut vrăji." Emil Cioran





 Se-mpodobește cerul cu stele-mpărătești   
 Și-n cer colindă îngeri în mantii cristaline,
 Roz fluturi în cascade, de dor îi rătăcești, 
 Înnourate gânduri înseninezi în mine.
 
 Cuvinte desfrunzite mi le-nflorești din ploi,
 Din litere aldine îngemănezi povești,
 Pictezi o galaxie cu râuri de culori
 Culese din polenul narciselor cerești.
 
 Când ape-nvolburate sub gene se adună, 
 Cu briza unui văl îmi spulberi necredința,
 Tăceri și suferințe cu flori de crin și lună 
 Le mirui cu tandrețe și-mi mângâi neputința.
 
 Știam că ești zefirul ce-adie cu petale,
 Că din frânturi de vise aprinzi văpăi de foc,
 Eternități aș vrea, să-mi fii veșmânt de cale,
 Sărutul să-l sfințești cu mac și bucuioc.  
 
 Tu nu ești doar o vrajă în vânturi preschimbat, 
 Ești primăvara mea, din vechi dorințe strâns,   
 Altoi din spic de dor, de tine-naripat,
 Iubire-adevărată din ruga unui plâns. 


NICIODATĂ ADIO!





               Mă voi înmiresma mereu cu parfum. Parfumul meu îți va rămâne în suflet fiindcă este unul adevărat, creat de îngerii iubirii.O mireasmă curată desprinsă din raiul iubirii pure.... În sufletul tău macii vei vor dăinui etern și ori de câte ori o petală îți va zâmbi sau va lăcrima, vei știi că mă gândesc la tine. Vântul va adia etern, este nemuritor ca și Pescarul de vise, care va veni din când în când tiptil să-ți șteargă lacrima cu batista iubirii. Pescărușii mei, fluturii mei zglobii te vor îmbrățișa când tristețea te va copleși. Voi fi mereu alături de tine și când uitarea va da târcoale vei resimți ..prezența mea ! Să nu spui Adio....fiindcă nu există, există doar ploaia de stele și iubirea, eu exist și voi exista atâta timp cât vor exista macii si dragostea. Când nu voi mai fi ..tu știi....ți-am lăsat în testament iubirea, dorul și sufletul! Să le primești cu toată inima.Darul meu sunt chiar eu!
             Voi face ferestre în zidurile înălțate de sufletul tău și mă voi strecura cu umbra unui sărut! Vei ști că dincolo de tine, eu sunt izvorul nesecat al iubirii, îngerul care ți-a alintat visele. Dacă vei privi printre zăbrelele rănilor vei vedea răsăritul în ochii mei!




SUSPIN DE STEA







 Când lacrimile toamnei își picură-nserarea 
 Te readuc în vise. Alintă-mă o clipă!
 În frunze, pas vremelnic, noi doi și amintirea,  
 Cuvinte-ngenunchiate ce-și scutură risipa.
 
 Cred în povestea scrisă de ploile de stele,
 Cum știu că pescărușii mereu te vor iubi, 
 Doi îngeri de satin  pictează-n vals  pastele,
 Cu licăr din surâs de maci îți vor zâmbi!
 
 Nu mă răni cu umbre desprinse din trecut,
 Nu vezi că ninge iarăși cu fluturi argintii?
 Pe buze port contur de curcubeu născut
 Din verile în care știam că ai să vii.
 
 De mâine răsăritul ne va găsi-mpreună 
 În toamna arămie brodată-n catifea,       
 Din vise serafimii-n pereche ne adună,
 Ne-mbrățișăm cu dorul suspinului de stea!