Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

marți, 22 octombrie 2013

PARFUM DE VIS





 Cum înfloresc din nori migdale 
 Stropite cu polen de vis...
 Chemări din puncte cardinale 
 Adie-n lacrimi de cais.
 
 Motiv țesut de bucurie, 
 Desprins de nuferi din colind,   
 Crepuscul de lumină vie
 În podul palmei strălucind.
 
 Poteci de crini din alte lumi
 Refac ades prin ochi de mag,
 Înmuguresc în timp ce dormi,
 Te-ating o clipă, îmi ești drag! 
 
 Stea de safir îți dăruiesc,
 Culegi nectar din lungi visări,
 Tu spui minune, dar ceresc,
 Surâd magnolii-n primăveri.
 
 Zefir albastru, o poveste 
 De îngeri scrisă, din astral,
 Alint de vis din zări celeste
 Nuntită-n zborul sideral. 
 
 Dor rătăcit sfințit prin foc
 Netulburat de anotimp, 
 Ce-a innoptat într-un boboc
 O clipă doar, în flori de câmp. 
 
 Un licurici va chicoti,
 Pictându-ți dorul, lăcrimând,
 Parfum de mir te va-nsoți
 În rai de vis țesut de gând.


luni, 14 octombrie 2013

ȘTII TU VREUN LEAC ?





 Nici azi n-ai înțeles? Cum să-ți aduc aminte?
 Din care constelații să știu să îți culeg, 
 Alai de stele nuferi, șirag de perle sfinte,
 Să poți să mă cuprinzi cu sufletul întreg?
 
 Cum te-aș putea privi? Prin ce sclipiri de zare?   
 Cu ce miraj de vise și rouă să-ți pictez,
 Melancolii de fluturi zâmbind pe val de mare 
 Și câte punți din roze în gând să-ți colorez?       
 
 Vioara cărui cântec ți-ar dezlega misterul,        
 Ce notă necântată  pe strune n-a dansat?
 Am solfegiat iubirea tivind cu salbe cerul,    
 Cu leac din flori de lună, de ploi te-am vindecat!
 
 Perechi de rândunele din vise s-au desprins.
 Să-mbrac nemărginirea în zborul altui veac?   
 Cât oare să te-aștept? Tresar mereu învins!          
 Ce fac cu-atâta dor? Știi tu cumva vreun leac? 
 



joi, 10 octombrie 2013

MAC TÂRZIU






 Mult prea târziu! A-ncremenit uitarea!
 În spice de absențe, iubirea a tăcut.
 Buchetele de maci și-au scuturat culoarea, 
 Nu știu nici cine ești! Un mac necunoscut!
 
 Din Carul Mic aprind o stea și-mi pare rău,
 Nu simt regret! Iluzii de ninsori hoinare
 Te-au spulberat! Mi-e bine, zău .... 
 Să fii vreun mac de prin ierbare,
 
 Fugit de toamne insomnii ? Sau poate-un dor
 Nins de petala zglobiei veri, de nostalgii?    
 Ai glas străin, nedeslușit! Mac inodor,
 Rămas stingher. Un vis pierdut în elegii, 
 
 Nu mă mai dori! Alt mac din roșu satinat 
 Pictează-n suflet pași perechi, magii de salbe,   
 Din înalt ceresc. Aripi de înger platinat
 Brodează-n suflet un regat de stele dalbe.
 
 Te voi căuta la vară în gândul necosit,
 Voi înflori în vise-n poveștile de seară,  
 Parfum de dor și fluturi de tine irosit
 Îți vor aduce-aminte de mine-a câta oară?


joi, 3 octombrie 2013

DE CE MĂ CHEMI?







 E-o zbatere-ntre goluri, tăceri care îngheață,
 S-a stins întregul cer din ochii ce-i iubeam,
 O toamnă vlăguită, un labirint de ceață,
 Stau mărturii secunde-n clepsidre de-amalgam!
 
 Ridic spre tine ochii, cu greu te recunosc,
 La porțile-ntristării văpaia unei veri,
 Nu-mi cere să-nțeleg ecouri ce doinesc!    
 De ce trimiți în stoluri egrete de tăceri?
 
 Reinventezi un zbor din aripi obosite, 
 Dar ploi de neputință în lacrimi îl destramă, 
 Curând ninsori eterne din temeri nesfârșite 
 Ne vor preface-n îngeri cu trupuri de aramă. 
 
 Bem picături de rai îmbrățișați în vise,
 E-un joc de stele scrise, de cer, din înălțimi, 
 Clipește luna blândă prin uși întredeschise.
 Dacă nu surpi tăcerea, atunci de ce mă chemi?