joi, 12 septembrie 2013

IARTĂ-MI UITAREA






 Ești urma unei umbre de-mpotriviri năuce,
 Cu trupul de cenușă, confuză amintire,
 Feștilă fumegândă, apatică răscruce,
 Un chip fără de nume, sfințit de-a mea iubire.
 
 Aducerile-aminte răstălmăcesc o clipă
 De gânduri indecise, certate între ele,
 Se spovedesc restanțe, rămase din risipă,
 Stingându-se vrăjite de valsul unor iele. 
 
 Străbate prin dantele de cer înseninat 
 O toamnă-nmiresmată de flori mărgăritare, 
 La adăpost de îngeri, de dor descătușat,
 Mă iartă că uitarea, te-a șters din calendare!  
 
 În mine cântă cerul, în tine resemnarea,
 Trag ultima cortină peste tăceri banale,
 În dans, la balul toamnei, serbez eliberarea, 
 Păstrează în sonete neliniști abisale!
 
 De-ți va fi dor de mine, deși mă îndoiesc,
 Îți las ca amintire, buchete-ntregi de maci,
 Privește-i cu iubire, visează că-nfloresc!
 Întoarece-te în toamnă! Zâmbește! Și-apoi taci!  
 


4 comentarii:

  1. Poezia ta Ines are un număr enorm de fețe. Fiecare text mereu arătă altă față.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ,Viața nu are subtitrare, ori o înțelegi, ori nu .” Iti multumesc Stefan!

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult Sandu pentru pretuitre! S-a produs o eroare si s-a sters commentul , imi cer scuze!

      Ștergere