marți, 2 iulie 2013

O ULTIMA RISIPĂ





 Azi mi-e pustiu în suflet și trag de sfoara vieții  
 Nălucile perfide în smoală îmbrăcate,
 În așteptări amare mă bântuie scaieții,
 Constrângeri de tăcere apasă disperate.
 
 Nu-i loc de amintire, nu-i loc pentru iertare,
 În triste calendare se îmbulzesc doar ploi,
 Ne risipim iubirea-n blestem de nepăsare,
 Doar umbrele perfide stau strajă între noi.
 
 Dantele de-ntuneric te-ascund în nefiresc
 Și-n clipa deznădejdii cât te-aș dori în vise,
 În altă parte unde să știu să te găsesc,
 Te strig, te-alung, te chem printre zăbrele-nchise.
 
 E-atâta dezbinare și zilele-s confuze,
 Iar ne mințim potrivnic pe separate țărmuri,
 Dă-mi totul înapoi, sărutul de pe buze,
 Azi  a venit scadența tristeților din resturi.
 
 Absențe pretutindeni și răni de remușcare,
 În colțuri de batistă se scurge orice clipă,
 Îngheață și secunda în joc de furnicare
 Și duc poveri absurde, o ultimă risipă.
 
 

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu