sâmbătă, 28 decembrie 2013

DAR DE ANUL NOU





 Așterne-ți peste lacrimi eșarfe de iubire,
 Înseninează-ți gândul cu stele-n vals zâmbind,
 Alai de îngeri tandri de dor și fericire 
 Cu glas de rai să-ți cânte duiosul meu colind!
  
 Înalță-te spre cerul brodat de zboruri line,
 Întinde-ți aripi albe, printre ninsori ce curg,
 Aprinde-voi în cer luceferi ninși de taine,
 Petale de smaralde-ți voi țese în amurg!
 
 Iubirea mea să-ți poarte destinul înspre soare,
 Parfum de brad și smirnă să te aducă-n zori,
 Să-ți fiu eternitate în strai de sărbătoare,   
 Să porți mereu sub pleoape azur de albe flori!
 
 Suspină-n cer zăpada în clipe de-așteptare,
 Se-aude-n șoapte ruga nestinsă de ecou, 
 Cu dalbe lacrimi crini azi îți colind iubire 
 Te-aștept sperând să vii, ca dar, de Anul Nou!






  

duminică, 22 decembrie 2013

TE COLIND ÎN GÂND





 Își scutură îngeri aripi argintate
 Și cern cu ninsoare covoare de vise,   
 În brazi lăcrimează de dor alintate
 Flori albe de gheață din basme promise!
 
 Răzbate prin viscol colindul iubirii, 
 Luceferii țes petale de lună, 
 Departe-n surdină refrenul viorii
 Adoarme de mână doi aștri pe strună.
 
 E pace și ninge cu frunze stelare,
 Doi ochi mă privesc prin timp urgisit,  
 Ești tu, o nalucă sau vise hoinare 
 Pe care zăpada de noi le-a pitit?
 
 Doar dor a rămas pe cetini de brad
 Mireasma din maci, tăceri ce-au durut.
 Acum prin beteală și globuri de jad 
 Prin ploi de-artificii visez, te sărut!

 În gând te colind, mă colinzi departe,
 Clinchet de cristal, tandră amintire,       
 Nu îmi ești, nu-ți sunt, vise-nstrăinate,  
 Nicăieri, nicicând! La mulți ani, iubire! 

  

vineri, 20 decembrie 2013

OPREȘTE NINSOAREA,TU POȚI!




 Nu-mi spune că nu sunt corăbii 
 S-ajung pân la tine la dig,
 Nu vezi ce ninsoare se-abate?
 Cresc umbre, zadarnic te strig!
 
 E timpul proscris în iubire
 Și drumu-i cu cioburi minat,
 Citesc rugăciuni din Psaltire,
 Eu veșnic, de dor vinovat!
 
 Pe buze țes fluturi de gheață
 Brodați de lacrimi și ger,
 Mă-mpiedic în care de ceață, 
 Nu-i timp, nu-i cărare, dar sper!
 
 Nerostită iubirea, mă doare.
 În genunchi plânge dorul livid,
 Oprește puțin Carul Mare,
 Speranța să treacă de vid!
 
 M-atinge un înger de umăr
 Și lacrima-mi  șterge cu flori,  
 Topește zăpezi fără număr,
 Port strai de confeti-n culori.
 
 Prind stele de dor într-o salbă, 
 Trag cerul pe vis fără sorți,
 Luceafărul  picură nalbă 
 Oprește ninsoarea, tu poți!  


.

miercuri, 18 decembrie 2013

VIS ANGELIC




 Mă vrăjești în mii de gânduri       
 Înger viu, raspuns ceresc,
 Dezirat de anotimpuri 
 Vis angelic, te iubesc! 
  
 Simfonie și culoare
 Dintr-o lacrimă de mac,
 Vals divin ca o vâltoare     
 Cu  surâs de cer, pe lac.
 
 Un solstițiu de candoare,                
 Două stele-mbrățișate
 Sub petale de ninsoare 
 Cu iubire botezate!
 
 Vis albastru, vis hoinar 
 Parfumat de trandafir 
 Rugă-mi ești și-ți sunt altar
 Alintat cu ploi de mir!     
 
 Dar primit din ancestral,
 Nins cu floare de agat,
 Mă colinzi în ierni de-opal,
 Vis de dor adevărat !

  

vineri, 13 decembrie 2013

COLIND DE DOR





  
 E doar tristețe-n preajmă, zăpezi fără cuvinte 
 Te-ntrezăresc prin ceață și seri de-ngheț sălciu,  
 De vise giuvaiere doar eu mi-aduc aminte?
 Sărută-mi măcar umbra să cred că nu-i târziu!    
 
 Flori albe, dantelate, gravate de ninsoare
 Valsează trist pe gene, fragile crisalide, 
 Minuni nevinovate de-nchipuiri fugare 
 Încremenesc tăcute în gânduri insipide.
 
 Se frânge-n suflet dorul, amar de-nsingurare.
 Nu simți cum doare clipa iubirii fără tine?     
 Colindă-n cete îngeri bolnavi de întristare,
 Pătrar de lună plânge, mor stele în suspine.
 
 În apăsări absurde trec ore-n ger cumplit, 
 Ținându-ne de mână, strivim destine mate, 
 Ia-mi sufletul de pleci, neiertător sfârșit,
 O iarnă cât o viață în temple reci și fade.
 
 Aș vrea să viscolească cu dragoste-n neștire, 
 Fă din cuvânt cărare, aprinde-un crin în sfeșnic, 
 Descântă destrămarea, mă-mbracă cu iubire!
 Colind de dor, în lacrimi! N-aș vrea să ningă veșnic! 

  

luni, 9 decembrie 2013

N-AUZI ȘI NU MĂ VEZI




 Nu vrei să cerni tăcerea ninsorilor din plângeri
 Și-nstrăinări absurde să le rostești sfârșitul?
 Doi oameni de zăpadă printre nămeți și-nfrângeri
 Am devenit, iubite! Ascultă-mi iar colindul! 
 
 Trec pașii tăi prin suflet când vine înserarea 
 Ca suflul unui înger cu aripa de gheață, 
 Se întețesc neliniști, suspină nepăsarea,                   
 Nu vii și nici nu pleci din amintiri de ceață.
 
 Când lăcrimez în rugă și gerul se-ntețește 
 Te împrumut din vara plecată nicăieri,
 Din lujerii de dor absența împletește
 Povestea amăgirii cu maci de dor stingheri.
 
 Vin îngeri istoviți în care-nzăpezite,
 Aduc câte o veste din vechi cetăți de cretă,
 Răsar sub pleoape crinii din vise nenuntite, 
 Trag draperii de fluturi pe gând ce se repetă.
 
 Te pierd printre iluzii, cum să te strig, nu știu!
 Cu brațe amorțite în vis mă-mbrățișezi,
 De dor însingurată, mi-e crivăț și pustiu.
 Înghețuri pretutindeni! N-auzi și nu mă vezi!

  

vineri, 6 decembrie 2013

IUBIRE, NINGE, NINGE …





 Din când în când îmi treci ca o ninsoare,
 Cu mici cristale albe-n tristețea unui cânt,   
 Zăpezile mă ard, absența ta mă doare,
 Și-mi pare că te-aud în insomnii de vânt.  
 
 Nu știu nici cine sunt! Tăcere de zefir
 Sau simplă adiere vibrând în răsărit? 
 Dar prin iubirea ta, boboc sfințit cu mir, 
 Surâs divin de îngeri în suflet a-nflorit! 
 
 Întind spre tine brațe, o clipă ațipesc,
 Visez că sunt în gară, dar trenul l-am pierdut,
 Îmbrățișez doar umbre, iar șinele lipsesc, 
 Te caut, te strig și plâng. Peronu-i dispărut!
 
 Doi maci însângerați suspină sub ninsori, 
 Ne suntem prea târziu, nu ne putem atinge, 
 Cu cetină de dor ne scriem lungi scrisori.
 Colinde și regrete! Iubire, ninge, ninge…..
  

joi, 28 noiembrie 2013

MAC DE NEUITARE




 Plăsmuiri năuce se aștern grăbite, 

 Între zi și noapte pe cărări de fum,
 Printre geana lunii, stele rătăcite, 
 Se strecoară palid între foi de-album. 
 
 Te petrec cu gândul, șterg indiferențe,
 Din miraj sentința iernii a rămas,
 Florile de gheață scriu cu ger absențe,
 Cer fardat cu iele țes un bun rămas.
 
 Îți trimit eșarfe ninse cu tăcere
 Și un stol de vise ca un ultim dar,
 Resturi de iluzii, n-am nimic a-ți cere,
 Brume de-amintire fi-vor în zadar!
 
 Te vor ține-n brațe aripi de himere,
 Vei păstra sărutul ultim, de sfârșit,  
 Inserări albastre, crudă mângâiere
 Vor durea o clipă.Uită! Te-am iubit !
 
 Te va duce trenul într-o gară ninsă, 
 Buze-nzăpezite îți vor amorți, 
 Îți voi fi de-a pururi lacrimă ne-nvinsă,
 Nici îngheț, nici stele nu vom împarți!
 
 Am să chem un înger rana să-ți aline,
 Eu voi fi departe, mac de neuitare, 
 De-ți va plânge dorul, caută-mă în tine,
 Nufăr de iubire, stins din nepăsare.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

FINAL DE NINSOARE






 
 
Ți-am spus că-i târziu, anotimp efemer, 
 Vor cerne ninsori peste pași destrămați, 
 Trandafiri de cleștar înflori-vor în cer,
 Cocori frânți de ger vor plânge mirați.
 
 Poți pleca liniștit, uită visul! M-auzi?
 Ard stele de ceară în vechiul castel,
 Iar nori de-ndoială-n risipa cu surzi
 Poeții abstracți îi vor scrie-n pastel.
 
 Închin azi paharul de-absint și îți cânt   
 Colinda de gheață din joc ne-nțeles, 
 O clip-am crezut în poveste de vânt,
 Când macii iubirii dansau în eres.
 
 Brodez o petală din spinul tăcerii,
 Se stinge și umbra perechii de sare, 
 Ne-mbracă un înger în albul uitării,
 Sărut de-amintire îți las la plecare.
 
 Miroase a cer, ne-ntâmplare și frig,
 Flautistul îngână un vis care doare,
 Cresc nuferi de gheață, nu vreau te strig,
 Nu plânge, asteaptă final de ninsoare!





marți, 19 noiembrie 2013

GÂND TIVIT CU FLUTURI




 Respir miresme de flori albe,
 Valsează stoluri în culori,
 Suspină maci, de dor vibrează
 O lacrimă, scriind scrisori!
 
 Alerg sfios înspre chemări,
 Parfum de nard mă-mbată blând,
 Alungă nori de întristări,
 Tivind cu fluturi cer și gând.
                              
 Aripi de îngeri evantai
 Adăpostesc cuibar de vis,  
 Magii de frunze în alai 
 Dezbracă  zarea de abis.
 
 Rănite umbre risipesc
 Cu roua cursă din condei,
 Printre povești te regăsesc,
 Te-adorm în verde flori de tei!
 
 Mă pierd subtil în basme vechi
 Cu cavaleri rătăcitori, 
 Ce-nfruntă foc și zmei perechi
 Pentru iubiri ce-ți dau fiori.
 
 Pe curcubeu de vii spirale
 Călătoresc în frac ceresc,
 Argint în păr, în ochi migdale,
 Minune-mi ești și te iubesc! 



duminică, 17 noiembrie 2013

GÂND DE TOAMNĂ TÂRZIE




               Am învățat să dăruiesc, să iubesc, să visez, să cânt indiferent de anotimpurile calde sau reci prin care a trecut sufletul meu. Nu îmi amintesc cât timp mi-a trebuit să învăț și nici dacă a existat o altă toamnă mai frumoasă ca aceasta. Visele mele se împletesc cu dorințe, lacrimi și iubire.
 Știu că nu e suficient să îți dorești să ai parte de iubire, să ai parte de fericire, să pășești spre acea culme, însă esențial e să-ți dorești și să lupți zi de zi pentru visul tău! 
 Nimeni nu are o rețetă prin care dorințele inimii să poată fi împlinite, cum nimeni nu poate să-ți spună când să pleci sau când să rămâi, pe cine să iubești și pe cine nu. 
Nimeni nu are dreptul să decidă pentru tine și adevărul e că nimeni nu ar trebui să decidă pentru noi, nimic. 
Unii cred că oamenii puternici nu plâng, dar se înșeală. Fiecare vis neatins este unul înlăcrimat. Tot ceea ce trebuie să faci este să nu renunți și indiferent cât te-ar costa, indiferent cât ar trebui să lupți sau să aștepți, să nădăjduiești că într-o zi el ți se va împlini.
Întotdeauna m-au fericit lucrurile simple, poate banale pentru unii. Tot ceea ce este simplu are valoare. Cu cât am simplificat lucrurile  cu atât mi-am schimbat perspectivele și am gustat din bucuriile vieții, din acele bucurii pe care unii le cred banale .
Numai că nouă oamenilor ne place  să complicăm totul începând cu prietenia, iubirea, viața în general.
Am fost întrebată adesea ce înseamnă fericirea și dacă sunt un om fericit? 
Până la urmă cred că fericirea înseamnă să găsești acel lucru, acea persoană pe care să o iubești cu toată ființă ta și să rămâi acolo lângă ea!
               Mai devreme sau mai târziu, cu toții așteptăm pe acel cineva care să ne motiveze atât de puternic încât să ne schimbe viața. 
Dacă cineva din viața mea  este capabil să mă  facă să uit de mine, atunci cu siguranță merită să facă parte în viitorul meu!

marți, 12 noiembrie 2013

MAC DE POVESTE


  


 Am cules dintre spini mac plăpând, răstignit
 Pe altare de dor, lăcrimând obosit, 
 Între gene mereu verde crud îndoliat
 De frunziș prăfuit, de himere-ntristat. 
 
 Între toamne și cer visul lui rătăcit
 De zăpezi îngropat și de frangeri rănit,
 Sângerând a pustiu, dezbrăcat de culori,
 Dar sclipind prin dantele de nuferi și nori.
 
 Pescăruși ațipiți între trestii de fum, 
 Licurici de cristal te întâmpină-n drum!
 Nu e dor să nu-l știi, vis nuntit de suspin,
 Nici tăceri de velur, brodate-n destin.
 
 N-ai să poți absenta nici din arderi de rug,
 Nici din gândul ascuns de al cerului crug,
 Nici din stol de cocori prins în horă pe cer,
 Nici din ploaie de dor zgribulită de ger.
 
 Vei rămâne mereu macul meu purpuriu, 
 Din iubire cules, scris cu fir argintiu,
 Mult dorit, mult visat, un poem arzător 
 De îngeri creat din icoane de dor! 



miercuri, 6 noiembrie 2013

MĂ CREZI?






  
 Mi-au înflorit cireșii-n livada unui vis,
 Tresar la adierea mălinului stingher,
 Ecouri se desprind, te-aștept cum ți-am promis,
 Din versuri îmi fac poduri spre tine în eter.
 
 Desculță-n lan de maci, mai intonez iluzii, 
 Iubindu-te în lipsă, în ploi îmi curge clipa,  
 Mi-e sufletul ostatic, beau cupe cu ambrozii,  
 Statornic cer sub pleoape descântă-n zori risipa.
 
 Mă osândesc călăii de dor și-ți sunt complici,
 Mi-ești zodie de îngeri și demoni totodată,
 Culori se estompează și vântur clipe seci,
 Secunde negociez, parfum și praf mă-mbată.   

 Te țes în zeci de gânduri, o salbă fiecare
 Și nu găsesc o vină solstițiile de dor, 
 Mă arde umbra ta și fluturi din scrisoare
 M-alintă cu atingeri, în vals amețitor.
  
 Se surpă depărtări, cascade se-ntețesc,
 Nuntesc ninsori de șoapte cu dulci migdale verzi,
 Dantele de iluzii sau vis? Nu-mi amintesc!
 Îmi cresc aripi de îngeri, le simt, le văd! Mă crezi?


                                 
         


sâmbătă, 2 noiembrie 2013

ALTOI DIN SPIC DE DOR



 "Ori de câte ori ceva mi se pare încă posibil, am impresia că mi s-au făcut vrăji." Emil Cioran





 Se-mpodobește cerul cu stele-mpărătești   
 Și-n cer colindă îngeri în mantii cristaline,
 Roz fluturi în cascade, de dor îi rătăcești, 
 Înnourate gânduri înseninezi în mine.
 
 Cuvinte desfrunzite mi le-nflorești din ploi,
 Din litere aldine îngemănezi povești,
 Pictezi o galaxie cu râuri de culori
 Culese din polenul narciselor cerești.
 
 Când ape-nvolburate sub gene se adună, 
 Cu briza unui văl îmi spulberi necredința,
 Tăceri și suferințe cu flori de crin și lună 
 Le mirui cu tandrețe și-mi mângâi neputința.
 
 Știam că ești zefirul ce-adie cu petale,
 Că din frânturi de vise aprinzi văpăi de foc,
 Eternități aș vrea, să-mi fii veșmânt de cale,
 Sărutul să-l sfințești cu mac și bucuioc.  
 
 Tu nu ești doar o vrajă în vânturi preschimbat, 
 Ești primăvara mea, din vechi dorințe strâns,   
 Altoi din spic de dor, de tine-naripat,
 Iubire-adevărată din ruga unui plâns.