duminică, 11 noiembrie 2012

EPISTOLE TÂRZII



“Când aș vrea devine vreau, când ar trebui devine trebuie, când pe urmă devine acum, atunci  și doar atunci dorințele încep să se transforme în realitate.” Robert Redford


 Tu îmi răspunzi chemării din iernile sihastre     
 Și vii trișând destinul în agonii de fum,
 Prin borangic de stele doar inimile noastre
 În candelă de vise împart același drum.
 
 Eu lacrimile tale le strâng la mine-n suflet,
 Tu dorul tău de mine în simfonii-l cuprinzi,   
 Toți îngerii iubirii mi-i zămislești în cuget
 Și ochii tăi, doi iriși, păcate în oglinzi.                    
 
 Încătușam iubirea în snop de neputință,  
 Însângerând  albastrul cu spasme otrăvite
 Ne-ndoliem adesea-n potop de necredință                           
 Plătind arvună vinei, dorințelor ispite.
 
 Respir prin necuvinte și îți sărut suspinul,   
 Cobor în hău cu tine și zbor spre răsărit,
 Prin rugăciune sfântă îți îmblânzesc destinul,
 De-ntarzii inc-o viață te-aștept în infinit.
 
 Un curcubeu răsare într-un oftat de frângeri,
 Noi unul fără altul, doar suflete pustii,       
 Suntem uniți în taine prin suflul unor îngeri     
 Și-n raclele iubirii, epistole târzii.