joi, 1 noiembrie 2012

CONTRATIMP



 Reduc la absurd tot ce pot să îți fiu
 Pot culege o stea din nimicul pustiu? 
 Tu zețar de cristale, eu un nufăr în zale,
 În a inimii vale, câte râuri de jale?
 
 Într-un suflet rănit de nimicuri umbrit         
 Ești poem desfrunzit sau hotar împietrit?
 Mă-ntristezi sau m-alinți tresărind pătimaș,
 Niciodată constant, când iubit, când vrăjmaș.
 
 Eu un zbucium nestins, tu un strigăt învins,   
 Toamna-mi sângera stins ca nisipul prelins.  
 Eu verbu-a iubi, tu un mod de-a-nrobi,
 Compromis nu pot fi, tu năvod de o zi.
                                                                  
 Nu îmi cere s-aștept, nici nu vreau, nici nu pot,
 Conjunctivului tău îi răspund prin boicot,
 Te iubesc la prezent, nu-nțeleg un alt timp,
 Pun cenzură pe gând, suntem doar contratimp.