marți, 16 octombrie 2012

O SINGURĂ IUBIRE



  
 Port iar veșmânt de arderi și cenzurate patimi,
 Secundele-mi par zile și pasul abătut,
 Mi-am pus chiar și zăbrele pe râurite lacrimi
 Și santinelă-n suflet, dar dorul s-a zbătut.
 
 Am rupt cămașa toamnei și-am dărâmat și puntea,
 Fântâna am secat-o, să-năbuș al meu foc,
 Am implorat și cerul să-mi spulbere iubirea,
 În buzunarul sorții mi-am pus un busuioc.
 
 Descânta parcă vraciul prohodul depărtării
 Și serafimi angelici ne tot pansează rana,
 Jelește bocitoarea, să dăm pe veci uitării,
 Dorințele și-aleanul, că nu-s decât nirvana.
 
 Pecete ți-e sărutul, captivă-mbrătișarea,
 O veșnică iubire etern ne-a sigilat,             
 Eliberează-mi gândul,scurtează așteptarea,
 Împiedică risipa și visul exilat.