miercuri, 5 septembrie 2012

TOAMNA UNUI CORĂBIER



  
 În toamna despletită de clipe trecătoare  
 S-a strecurat vlăstarul tăcerilor brumate,
 Doar frunzele stinghere-n tristeți-amețitoare  
 Își mai aduc aminte de veri înmiresmate.
 
 Mă plimb cu dor de tine prin iarba amorțită,
 Îmbrățișați copacii par siluete-n noapte,
 Privesc vrăjită ploaia prin negura fardată
 Și aria iubirii o cânt prin stinse șoapte.
 
 Perdele de aramă îmi tăinuiesc cărarea,
 Aromele de struguri,răsfăț de bob șirete,                 
 Hățișul toamnei tale îmi sângerează zarea
 Și-n menuet dansează pădurea de regrete.
 
 Învăț să uit uitarea care-mi subjugă visul                             
 Și stelele speranței le-aprind în calea ta, 
 Ne-a mai rămas o noapte, găsi-vom paradisul?                    
 Căci vara-și ia adio și pleacă-n țara sa.
 
 Împodobiți cu haine de bal multicolore,
 În fantezii celeste ,minuni în sărbătoare,
 Natura își serbează cu grație și-ardoare
 Plecarea spre înghețul cetăților polare.
 
 Iar păsările cântă-n orchestre siderale
 Și se strecoară candid prin borangic de cer,
 Vitralii de-acuarelă  par frunzele banale          
 Și-n calendarul vieții eu, doar un corăbier…