duminică, 24 iunie 2012

ÎN CARE VIAŢA? – INES POPA


     

Priveşte iubite spre cerul cu stele 
Tandreţea din ochi 
îţi surâde stângaci, 
Din lacrimi de dor 
ţi-am făcut iar mărgele, 
Mi-e dor cu iubire din nou 
 -mbraci.
 
De ochii te 
mint şi îţi spun  nu-mi pasă, 
În mine trăieşti şi în versul meu frânt 
Urci treptele serii 
şi-n zarea umbroasă 
Ce-am fost, ce rămâne, doar vise 
în vânt. 

Străine 
sunt toate ,mi-e arderea pustie, 
Secundele ucise-n refren 
parcă tac, 
Departe de 
tine doar noaptea mai ştie, 
Ce-oprelişti,nelinişti 
 trec în alt veac. 

Mi-e iarăşi imposibil 
şi chiar de m-am ascuns 
În nefireşti deşerturi de clipe fără tine, 
-ntorc în nepătrunsul tău timp şi-aştept răspuns 
În care viaţa cerul ne va uni-n destine?