vineri, 23 martie 2012

MI-E TARE DOR




 Când noaptea își trimite solia ei de stele
 Și luna iar clipește din genele-i de foc,
 Te furișezi în taină în gândurile mele
 Și-n tâmpla amintirii revii ca într-un joc.

 Dac-ai putea-nțelege ce-adânc îmi e pustiul
 Și cum strivesc  în mine tot ce tu nu mi-ai fost,
 N-ai zăbovi-n răscruce, n-ai sfredeli-n adâncul
 Fărâmei  de iubire, ce i-am plătit doar cost.

 Te-ai cuibărit în suflet, mi-e tare dor de tine
 Și-aș despica și cerul să pot să te alung,
 Dar locuiești în mine, sfidezi  chiar și destine
 Întârzii-n visul nopții, mă arzi pe jar și rug.

 Înlacrimat e cerul, iubirea-ti aparține!
 Ce-ai rătacit in mine? Un vis deja cernut.  
 De nu-mi auzi chemarea în clopot de suspine,
 Te zămislesc din nuferi, din lacrimi și din lut.