joi, 8 martie 2012

TE ÎNTREB




 În taina regăsită de amintiri duioase
 Eu am pictat iubirea în lacrimă de crin,     
 Am vrut să-ți fiu un înger cu aripi de mătase, 
 Te-ntreb cu nostalgie, a fost sau nu divin?
 
 Pe cerul  vieții tale am scris cu ametiste,  
 În  flori de nuferi  tandri  te-am alintat puțin,
 Ți-am sărutat tristețea din genele albastre,
 Te-ntreb cu nostalgie, a fost sau nu divin?
 
 În  plin deșert de suflet  am fost ca o fântână,
 Cu  râuri de iubire ți-am șters  amar, suspin, 
 Din vise nenuntite  am croșetat cunună
 Te-ntreb cu nostalgie, a fost sau nu divin?
 
 Din mugurii tristeții ce i-am cules din suflet
 Eu am gravat safire pe-a cerului destin,
 Regrete  dezlânate  le-am prefăcut în  zâmbet,
 Te-ntreb cu nostalgie, a fost sau nu divin?
 
 Dar blestemat hazardul te-a spulberat în vânturi
 Și-acum în iarna vieții din nou ești peregrin,
 Ai rătăcit iubirea la margine de gânduri,
 Te-ntreb azi cu tristețe, mai poate fi divin?
 
 Tu taci precum o scoică ascunsă în nisipuri,
 Eu vise ne-mplinite în  lacrimi împletesc,
 Mă cauți în ciob de vreme, ești  mistuit de doruri,
 Azi mă prefac că nu știu și nici nu-mi amintesc!