duminică, 19 februarie 2012

VREAU SĂ UIT



                     
     
       
       

Să-mi pot ucide gândul  am pus căpăstru minţii,
Iar visul meu de noapte e-un cearcăn  interzis,
Tăcerea resemnării am încuiat-o-n inimi
şi vântul dezmierdării l-am legănat în plâns.

Să pot uita iubirea am şters cu praf de stele,
Iar ploilor de lacrimi le-am scuturat cenuşa,
Mormanul de dorinţe l-am azvârlit în astre
şi îmbrăcată-n tine am pus pe dor cătuşa.

Dezastrele din mine le-am spulberat în cioburi                       
şi zâmbetele noastre le-am  scurs  în jardiniere
Le voi preface-n taină, iubirilor coliere,
Căci astăzi merg niciunde şi zbor spre nicăieri.

Cuvinte chihlimbare le-am transformat în păsări,
Ce rost să stea în mine,când soarta li-e-n ocean?
Infern e astăzi raiul frumoaselor clipite,
Destine-s în derivă,blesteme de alean.

Tristeţe pretutindeni şi dor de-nchinaciune,
Deşert de-amărăciune din tot ce-a fost promis,
Pierdutele speranţe le plâng în rugăciune
Pândesc în mine gheare de vulturi ce-au ucis.

Mai zăbovesc în mine,hranindu-mă cu dorul,
Iubirii prizoniere  îi mai plătesc tribut,
Speranţe disperate mai ard în felinare
De mâine,poate mâine, de pot ca să te uit!