sâmbătă, 11 februarie 2012

DE VOI PLECA



 De voi pleca vreodată din gândurile tale 
 Și nu vei mai răzbate de ceață  să mă vezi, 
 Tu caută-mă în iarna îmbrățișării noastre, 
 Sau răscolește-n dorul atâtor ani pribegi. 
   
 De voi pleca vreodată din suflet de la tine 
 Si-nzapezite cetini în cale îți vor stă, 
 Privește curcubeul și-ntoarce-te din drumul 
 În care rătăcit-ai  iubind a mă căuta. 
   
 De voi pleca vreodată din blânda ta prezență, 
 Tu mai îngân-un cântec de dragoste și dor 
 Și-ascultă în surdină pianul sau vioara 
 Vibrând melancolia pe care ți-o ador. 
   
 De voi pleca vreodată din lacrimile tale 
 Și nu vei mai percepe sfârșit și început, 
 Aminte-adu-ți de clipa îndrăgostirii noastre 
 Și-ntoarce-te în taina acelui început. 
   
 De voi pleca vreodată din inimă și suflet, 
 Tu-aleargă  înspre mine de dor înlănțuit 
 Și-mbrățișează clipa aducerii aminte 
 De dragostea curată ce noi am tăinuit. 
   
 De voi uita vreodată să -ți spun că doar iubirea 
 Alături de prezența-ți în mine s-a  născut, 
 Sărută-mă cu dorul ,pătrunde-mă cu cerul 
 Și crește-mă în tine ,pe veci să fiu pierdut. 
   
 Și strânge-mă în brațe cu patimă și viață 
 Si-nalta-mă-ntr-un cântec de rouă și liliac 
 Sărută-mi gura ,ochii și ființa mea întreagă 
 Și-mbratisati  de-a pururi să trecem în alt veac. 
  

MAI BINE

 MAI BINE

   
 Mai bine du-te,mai bine vino, 
 Mai bine pleacă,mai bine stai ! 
 Mai bine cu tine,mai bine în mine, 
 Of ,sărutarea-ți mă umple de tine
 Mai bine:Hai! 
  

REGRETE




 Ascunde-te-n tăcerea stigherelor clipite
 Și nu rosti cuvinte de dor și de alean 
 Îmbracă-te în haina tristeții absolute
 Și pribegește-n iarna străinului mirean. 
 
 Nu-ți mai abate pașii spre porțile cetății
 Că toate nu sunt astăzi decât poteci de fum,
 Heraldice fantasme în unduirea nopții
 Îți glăsuiesc iubirea cândva ca un parfum.
 
 Închide-te-n izvorul visărilor perene
 Și mătură cu stele tandrețile de-acum,
 Oprește-te la țărmul cadențelor eterne  
 Și-așteaptă în altarul regretelor de scrum. 
 
 Scrisori cândva doar scrise, dar încă necitite
 Să nu te ispitească nicicând din calea ta
 Firescul, nefirescul să nu te înspăimânte
 Privește doar tăcerea, eu sunt ascunsă-n ea.
 
 Iluzia unor semne-ți vorbesc iarăși de mine 
 Tu sparge paharul  de-amar  și regret,
 Iar lacrima nopții din vis și suspine
 Ineac-o-n oceanul de dor permanent.
 
 Mustră-ți iubirea și-alung-o-n neantul, 
 Vremelnicei clipe trăite în doi,
 Înalță o rugă și roagă Prea-naltul
 Să-ți șteargă din suflet iubirea de noi.
 
 Destine ciudate din ploi ne adună,
 Urcăm pe o scară ce n-are sfârșit,
 Locuim doar în vise, în gând împreună,
 Zăbovind fiecare spre alt asfințit.
 
 Hazardul vieții aruncă doar zarul
 Tu speră,mai plânge,mai crede oricum,
 Imploră destinul, cândva poate cerul
 Va vrea să-ți întoarcă iubirea din drum.
 


REGASIRE

   


 Astăzi ,mai mult decât ieri 
 Trăiesc  răsăritul cu tine 
 Și  zborul pescărușilor noștri 
 Se-nalta tot mai  sublim spre cetate. 
 Construim infinitul dorului nostru 
 Răvășind stele albastre și astre. 
 Astăzi  ,mai mult decât ieri, 
 Zidesc avalanșe de dragoste 
 Și  sărut lumina-ntoarcerii tale. 
 Alcătuiesc rădăcina viselor perene 
 Și sculptez vise uitate în glastre. 
 Cuvintele noastre străbat depărtarea 
 Astăzi mai sigur, mai tainic ca ieri 
 Și clepsidra de timp s-a spart în cristale 
 Și-i tot mai aproape de-al  nostru poem. 
 Astăzi  de-abia înțeleg  începutul 
 Navalnicei clipe trăite în doi 
 Așteptând amândoi ca-n rugă trecutul 
 Să vrea să ne-aducă uniți înapoi. 
 Ești tot mai aproape săpat în iubire 
 Sunt tot mai aproape de freamătul tău 
 Mai mult decât astăzi, de mâine ,se poate 
 Să fim contopiți în iubire mereu. 

SĂRUTĂ-MĂ




Sărută-mă de despărţire, sărută-mă de bun venit,
Sărută-mă cu amintirea, ce-n aşteptare-a aţipit,
Sărută-mă cu nostalgie, sărută-mă cu trupu-ntreg,
Sărută-mă până la lacrimi, şi–ajuta-mă să înţeleg,
Sărută-mă cu gene ude, sărută-mă cu cerul tot,
Sărută-mă cu suferinţa şi cu iubirea ce ţi-o port,
Sărută-mă cu universul, sărută-mă cu vara ta,
Sărută-mă cu inocenţa, cu praf de dor din colţ de stea,
Sărută-mă acum când iarna a-mpodobit iubirea mea,
Sărută-mă că nu se ştie, când va pleca spre ţara sa!

CĂUTĂRI


        




 Nu te îngrijora de gustul iederii amare 
 Și nici de fuga mea în lumi necunoscute. 
 Nu te mai gândi la iubirea noastră dulce-amăruie. 
 Și nici la zborul nostru înmugurit în zâmbete. 
 Va fi atât de simplu totul, încât nici nu vei înțelege 
 Decât mult mai târziu când chipul meu va fi pictat iubirea. 
 Vei aștepta o vreme în pustietatea frunzișului umed 
 Și poate vei crede că nu te-am iubit îndeajuns 
 Dar atunci numai voi crește în tine ca un fir de iarbă 
 În colțul știut al inimii tale,unde-ți voi șopti răsăritul. 
 Nu plânge,nu dispera ,nu-ți zădărnici căutările 
 Voi fi aici , doar pentru tine și te voi aștepta la celalat capăt al meu. 

Sentimente




        
 Ești semnul meu de carte zi de zi 
 Te-am regăsit din file de poveste 
 Din orele și iernile târzii, 
 Când mai credeam c-a fost și nu mai este. 
   
 O simplă amintire despre  tine 
 Și totul a-nceput că și-n trecut 
 Acum am aripi și-am să zbor prin vise 
 Am aripi pentru noi,cei din trecut. 
   
 Și-mi spune eul  meu că nu se  poate 
 Și eu mă cert, cumplit în sinea mea 
 De-ar fi să rup zăbrelele din carte , 
 Mă  simt azi o erată într-o noapte. 
   
 Dar știu că-ntre coperți  sunt eu  și tu, 
 Iubirea mea ,curată, de-nceput 
 Ce peste timp străluce și va fi 
 O veșnicie-n fiecare zi ! 
  

NINGE




 Ninge peste timpul despărțirii noastre,
 Ninge peste clipa bunului rămas,
 Ninge cu flori albe de iubiri sihastre,
 Ninge peste locul primului popas.
 
 Ninge cu albastru peste dor și doare,
 Ninge revărsare de sublim popas,
 Ninge cu iluzii și cu sărbătoare,
 Ninge pribegirea ultimului ceas.
 
 Ninge în surdină, ninge în cetate,
 Ninge peste balul florilor de nard,
 Ninge iasomie peste toți și toate,
 Ninge cu miresme de argint și brad.
 
 Ninge cu ninsoarea ultimei romanțe,
 Ninge peste inimi vise de boemi,
 Ninge peste gânduri albe diamante,
 Ninge-n alergarea-n care tu mă chemi.
 
 Ninge peste nuferi, ninge peste fluturi,
 Ninge peste ritmul pasului trecut,
 Ninge peste clipe, peste anotimpuri,
 Ninge peste dorul nostru de-nceput!
 








ÎN AJUN



 Zăpezi viscolite se-aștern peste gânduri 
 Și ninge năvalnic în cânt de viori, 
 O mare de îngeri privesc azi pământul 
 Și-așteaptă să nască pe Mântuitor. 
   
 Aștept în tăcere venirea-i pe lume 
 Și tot mai grăbită  ma-ndrept către cer 
 Luceferi și aștri îmbracă azi straie 
 Curate,eterne ,vibrații-n eter. 
   
 Iar gândul meu zboară spre cerul cu pace 
 Spre liniștea sfântă de nou început 
 Și florile gheții stau astăzi în glastre 
 Privind cu iubire pe noul născut. 
   
 O poartă spre viață a fost azi născută 
 Și-ntreg universul  cântă sublim 
 Mă umple cu dorul iubirii eterne 
 Și fă-mă o Doamne un sfânt,bun creștin! 
   
 Colinde răsună în inimi și-n ceruri 
 Și cete de îngeri aduc un alint 
 Străbat melancolic troienitele gânduri 
 Doar vise-nvechite încerc să le-alung. 
   
 În noaptea aceasta un rege domnește
 Și sunt copleșită de darul primit, 
 Ma scald in sperantă căci Isus se naște 
 Primește-l în suflet copil prea iubit! 
  

Nu vreau nimic




 Și nu mai vreau să scriu... 
 Și nu mai vreau să sper.... 
 Și nu mai vreau să mă înalț spre cer 
 Vreau să m-așez tăcută pe pământ, 
 Să mor încet ca lacrima-ti din gând. 
 Și nu mai vreau un răsărit de soare.... 
 Nici zbor de pescăruși pe mare... 
 Nu vreau să plec...nu vreau să stau.... 
 Nu vreau din veșnicie să mai iau... 
 Nu vreau nici flori..nici lacrimi..nici mistere 
 Nu vreau nimic...numai tăcere.... 
  

GÂNDURI




                                
       Eu cred că tu nu-ți mai aparții.Eu cred că ființa mea locuiește în tine și mai știu că te-ai rătăcit cu bună știință în sufletul meu.Nu știu e mult,e puțin?! Știu că m-ai adus de la deznădejde la extaz,de la tristețe la bucurie,de la teamă la speranța ,de la sublim la nebunie.Sper ca într-o zi să mă regăsesc.Că să pot trăi! Să pot gândi!... 

TĂCEREA

     




 Ce trecere crudă e timpul 
 Nici nouă parcă nu ne mai aparținem. 
 Mă-ntreb:am existat vreodată noi doi? 
 Și-acum, la final, e sfârșitul 
 Tăcerilor noastre în doi. 
 De ce taci? Eu nu-nțeleg tăcerea. 
 Tăcerea ta e și-a mea. 
 Tăcerea nu are memorie 
 Și eu doar visez tăcerea din tine 
 Și-mi amintesc doar începutul primăverii noastre 
 Iar azi e atâta iarna. 

În leagănul iubirii





    
 În leagănul iubirii o clipă vreau să stau, 
 Să simt mirosul iernii ,să te adulmec vreau. 
 Tristețile zăpezii să pot să le alung, 
 Să rătăcesc în tine ,să pot să te ating, 
 Sarutu-ți să îmi fie  ca talisman zălog 
 Să nu mai fug năvalnic spre ține ca un rob, 
 În leagănul iubirii nebun să mă arunc. 
 Să pot să privesc  cerul cuprins și necuprins 
 Să pot să stau în frunze ,în taine fără sens 
 Să pot să știu că mâine,chiar dacă nu vei fi 
 Să mai rămână dorul de tine zi de zi. 
 O toamnă-ntarziata mi te-a adus în leagăn 
 În leagănul iubirii sublim de altă data... 
 Mai stai o clipă-n suflet ,mai stai o zi ,un an, 
 Să-ntarziem ninsoarea ,distanța  dintre ani! 
 Să pot să cred că mâine când visul va zbura 
 Eu să păstrez sărutul gingaș de catifea 
 Și-adânc săpat în mine ,deși te-ai rătăcit 
 Iubirea mea de tine la viață m-a trezit! 

VISE




                      
 Azi rătăcesc în tine,crezând că se mai poate 
 Și  în altarul vremii  mă-nclin s-ating o stea 
 Mă despletesc de vise,de dorurile noastre 
 Și-ncerc să rup doar raza iubirii ca pe-o zea. 
   
 Străbat eternitatea cu tine împreună 
 Și zăbovesc în dorul nebun pe urma ta 
 Mai izvorăsc în taină zălog de-nalte ceruri 
 Mi te-au adus aproape,de mine,de poți sta. 
   
 Azi  locuiesc în gandu-ți  răvășitor de astre 
 Și-n sufletu-ți de patimi subtil m-am cuibărit, 
 Îți priveghez iubirea dorințelor sihastre 
 Și stau pentru o clipă tăcută-n mintea ta. 
   
 Mă-ntorc în anotimpul tăcerilor albastre 
 Și-nmuguresc în tine,timid ca în trecut , 
 Mai zămislesc un înger în zborurile noastre 
 Azi te-am născut în mine la fel ca la-nceput. 
   
 Iubirea noastră este răspuns la întristare, 
 Răspunsul la deșertul atâtor ani pierduți 
 Cu tine, fără mine,eu știu că nu se poate, 
 Să-ngenunchiem iubite în vasta mea cetate. 
   
 Să-ncununam iubirea cu străluciri de vise 
 Și luna să ne fie un martor permanent 
 S-ascundem în iatacul iubirii clandestine 
 Șiragul de dorințe,un ultim legământ. 
   
 Uniți de întristare,uniți de bucurie, 
 Uniți de zboruri frânte ,dar și de-al nostru dor 
 Ne-am zămislit iubirea punând din nou pecete 
 Pe suflet,pe speranță,pe cer,pe viitor. 

LA GRANIȚĂ




 Te-aştept la graniţa gândului meu,
 Unde tu zilnic mă vizitezi fugar
 Şi-mi povesteşti  despre trecut, prezent, dar niciodată despre viitor.

 Te-aştept la graniţa inimii mele,
 Să-mi spui dorul tău, neliniştea ta şi speranţa
 Să-mi umpli cu bucurie clipa mea de singurătate.

 Te-aştept la graniţa sufletului meu,
 Unde respiri, iubeşti şi visezi
 Pictându-mi  zâmbetul cu sărutul de taină.

 Te-aştept la graniţa dintre astăzi şi ieri,
 Să redescopăr sinele meu, atât de plin de tine
 Încât prin trupul meu nu trece decât seva sângelui tău.


 Te-aştept la graniţa cerului
 Unde cândva vom fi, aşa cum am fost dintotdeauna
 Pentru eternitate doar noi, împreună!

AȘTEPTAREA




       
 Se răstoarnă în mine,prezent și-nceput, 
 Zăbovesc drumul lung,zăbovesc drumul scurt, 
 Caut în beznă stingher trupul meu, trupul tău, 
 Ești aievea prezent,sau doar în trecut? 
 Mă atingi,îmi vorbești despre tine,de noi,
 Simt un dor necuprins ,o lacrimă-n ploi.
 Năvălesc amintiri ,năvălesc așteptări, 
 Mai visez despre noi,despre azi,despre ieri, 
 Despre dragostea ta ,despre dorul de noi, 
 Știu că vii, te aștept prin zăbrele de nori.
 Eu știu că tu ești și mai știu că eu sunt 
 O mireasmă de dor pentru cerul preasfânt. 

CINE SUNT




   
 Sunt doar o picătură -ntr-un ocean 
 Și câte nu sunt Doamne,pentru tine 
 O mare liniștită de smarald,
 Și-o bucurie ruptă chiar din tine. 
   
 Sunt o clepsidr-a timpului vremelnic 
 Ce-și socotește ceasul zi de zi 
 Și o lumina sfântă-n întuneric 
 Un strop de rouă-n vremile târzii. 
   
 Sunt o steluță mică -n univers 
 Ce strălucește numai pentru tine, 
 Eu sunt un cânt sau poate doar un vers 
 Care-ți alungă temeri și mistere. 
   
 Sunt doar o filă scrisă într-o carte 
 Cu amintiri trecute și iubiri, 
 Cu poezie așternută în tăcere, 
 Spre tine și spre doruri,și trăiri. 
   
 Sunt doar o picătură de nectar și suflet,
 Ce totul pentru tine a jertfit 
 Sunt o tristețe scrisă-n așternuturi, 
 Sunt o speranța-acum la asfințit! 
   
 Sunt marea cu talazuri-nvolburate, 
 O scoică adormită în nisip, 
 Un trubadur ce-ți cântă iar din harfă, 
 Un dor nebun spre sufletu-ți rănit. 
   
 Sunt o candelă mică-n întuneric, 
 Un far de port spre inima-ți de-amar, 
 Sunt strălucirea viselor eterne, 
 Sau poate doar o zi trecută-n calendar. 
   
 Sunt totul pentru tine,o nădejde 
 Un vis,o stea,un cer,un univers 
 Și când tristețea grea te vrea a cerne 
 Eu sunt oglinda primului tău vis. 
   
 Sunt un poet ce cu condeiul scrie 
 Și bucurie și tristețe și amar, 
 Sunt însăși rostul vieții tale 
 Sunt eu ,iubirea, pururi al tău jar. 

Trăiri



            
 S-a așternut tăcerea peste noi, 
 Și pașii noștri nu-s mai doi în doi 
 Asurzitoare clipe mă cuprind, 
 Doresc o amezie pentr-un timp, 
 Să nu mai știu,să nu mai simt , să nu mai văd 
 Trecut,prezent, e totul permanent. 
 Și nu te mai găsesc în viața mea 
Tristețea in cautare-i foarte grea. 
 Aștept și sper ceva ce nici nu  știi 
 Și adunarea-n doi nu poate fi 
 Răzbate frigul,dorul meu suprem, 
 Spre un final ce nu are tandem. 
 Și nu mai caut și nu mai cer ,nici nu tânjesc 
 Ești doar plecat și nu pot să trăiesc. 
  

ASTĂZI NU TE MAI CAUT




    
 Astăzi nu te mai caut 
 În ierni pustii și-n geruri galactice. 
 Astăzi nu te mai caut 
 În toamne târzii pe pustiite poteci, 
 Nu te mai caut în primăverile gândurilor 
 Și nici în veri toropite de raze. 
 Astăzi nu te mai caut nici în vastele mele tristeți 
 Nici în soare,nici în nori,nici în vise. 
 Astăzi nu te mai caut nici în talazuri,ecouri sau stele 
 Nu te mai caut,fiindcă te-am regăsit odată cu mine 
 Ești aici în inima mea 
 De unde n-ai plecat și nici nu vei pleca vreodată! 

AȘTEPT




                    
 Se răstoarnă în mine,prezent și trecut, 
 Zăbovesc drumul lung,zăbovesc drumul scurt 
 Caut în beznă stingher trupul meu, trupul tău 
 Ești aievea prezent,sau doar în trecut? 
   
 Mă atingi,îmi vorbești despre tine,de noi 
 Simt un dor necuprins ,o lacrimă-n ploi 
 Năvălesc amintiri ,năvălesc așteptări, 
 Mai visez despre noi,despre azi,despre ieri, 
   
 Despre dragostea ta ,despre dorul de noi 
 Știu că vii, te aștept prin zăbrele de nori 
 Eu știu că tu ești și mai știu că eu sunt 
 O mireasmă de dor pentru cerul preasfânt.